(...) Jean-Marc Janaillac, [...] va fi in masura sa ghideze optimal gestionarea crizelor sociale la AF (...)
Deci: nu! Socoteala de-acasa nu s-a potrivit cu cea din piata. JMJ a demisionat in aceasta seara, pe baza neintelegerilor ireconciliabile intre pozitia patronatului si cea a sindicatelor privitor la maririle de salarii. Sindicatele mentin preavizul de greva pentru luni si marti. Nu de alta, dar cele 13 zile de greva din acest an au costat deja companiei in jur de 300mioEUR.
La consecintele financiare ale grevelor sa mai adaugam cresterea pretului carburantilor (impact negativ de 83mioEUR in T1) si aprecierea Euro-ului (impact negativ de 224mioEUR pe T1) - si avem deja reteta bilantului de sfirsit de an. Adica un rezultat de exploatare cu mult redus fata de 1.5bioEUR din 2017. Cunoastem ingredientele - vom vedea in decembrie proportionalitatea lor.
Toata lumea e de acord ca JMJ a facut in doi ani lucruri foarte bune: aliante (Delta, Virgin Atlantic, China Eastern), reducerea datoriei nete (2bioEUR numai pe fiscalul 2017), rezultate de exploatare bune, etc ...
Dar sindicatul SNPL al pilotilor a cerut o parte din prajitura (dupa 7 ani de inghet salarial). Iar dupa ei, potopul: restul sindicatelor.
Si asta, fara a tine cont de faptul ca, in ciuda rezultatelor imbunatatite, AF e departe de-a arata cifre la fel de bune ca British Airways sau Lufthansa.
Cu iesirea din scena a lui JMJ, Air France face un pas suplimentar spre prapastie. Demisia asta aduce criza de la AF in arena politica.
E al doilea mare spin in talpa guvernului si implicit a presedintelui Macron. Ambii spini fiind din sectorul transporturilor ... SNCF fiind primul.
Guvernul nu are prea multe optiuni. Ori cedeaza consensual revendicarilor - cu conditia ca pe o perioada determinata sindicatele sa se abtina de la miscari sociale (ceea ce ar putea da si mai mult curaj celor de la SNCF). Ori se arata mai duri si anunta ca vor ceda santajului doar pentru binele public - dar ca vor privatiza total compania. Acesta e momentul ideal pentru a o face ... Ori: nu cedeaza nici un centimetru de teren - cu riscul de-a aduce compania cu 2-3 ani in urma; dar cu oportunitatea de-a arata sindicatelor ca exista limite care nu trebuiesc depasite.
Orice ar fi, supravietuirea pe termen lung a lui AF nu se poate face decit intr-un cadru privat, in care pirghia sindicalista este redusa (adica fara miza politica) - poate doar cu un golden share bleu-blanc-rouge in miinile statului...
Presedintele Macron & Co sint destul de pragmatici pentru a privi mai departe de mindria nationala pictata pe coada aeronavelor. Iar o privatizare à la française nu va insemna ca AF o sa pice in miini straine. Dinpotriva.
E de vazut daca vor avea destule resurse pentru a deschide un nou front ... caci o posibila privatizare totala a lui AF ar insemna un hard-landing pentru toti angajatii companiei (mai ales cei mai bine platiti - pilotii, insotitorii si o parte din tehnic), si o intrare in lumea durelor realitati economice.
Ceea ce nu se va face fara ca principalii interesati sa incerce a-si proteja pozitiile...