Ce parere aveti de aceasta opinie ?
Într-un comunicat transmis agenţiei Mediafax, prodecanul Facultăţii de Inginerie Aerospaţială, conf. dr. Octavian Thor Pleter, analizează din punctul domniei sale de vedere (care se situează de partea Romatsa), cazul accidentului din Apuseni.
Fiind un material extrem de tehnic, care surprinde doar concluziile la care a ajuns, pentru moment, mă voi limita la a încerca să-mi explic mie şi celor care vor să mă creadă, doar o parte din acesta.
http://www.mediafax.ro/social/prode...-raspunderea-producerii-accidentului-11961465
Dl. profesor Pleter arată că „givrajul (depunerea unui strat de gheaţă sau de chiciură pe avioane pe vreme rece) începe în momentul intrării în frontul atmosferic cu umiditate”. Aprecierea fiind una generală, nu pot să nu fiu de acord cu domnia sa.
De la o apreciere generală, dl. Pleter s-a şi grăbit să tragă direct concluzia asupra a ceea ce crede domnia sa că trebuia să facă pilotul comandant Adrian Iovan şi n-a făcut: „givrajul este fenomen cumulativ şi nu instantaneu, astfel că piloţii ar fi avut timp suficient – cel puţin 10 minute – pentru a întoarce aeronava. Totuşi decizia comandantului a fost de a continua pe traiectul planificat; decizia normală în acest caz ar fi fost un viraj de 180 de grade pentru a ieşi cât mai repede din frontul atmosferic în care intrase ş iaterizarea la cel mai apropiat aeroport neafectat de frontul atmosferic, în acel caz Sibiu apreciind că prin această manevră elementară zborul era salvat”.
Ce mă nedumereşte din analiza dlui. profesor este faptul că nu aduce nici un argument concret în ilustrarea teoriei sale, uitând chiar să marcheze, cu aproximaţie măcar, locul unde crede domnia sa că se afla frontul atmosferic, la care face referire şi prin urmare, unde ar fi trebuit să înceapă Iovan manevra de întoarcere. Lămurindu-ne şi dacă din acel loc, pilotul avea vreo posibilitate să execute această manevră, sau deja îi era imposibil s-o mai facă.
În locul acestor detalii cruciale pe care ar fi trebuit să se fundamenteze teoria sa, dl. profesor mă uluieşte insistând asupra a ceva, la care în mod clar, nu se pricepe, anume asupra descrierii specificului tehnicii de pilotaj într-o zonă muntoasă. Riscul manevrei de coborâre este cu atât mai mare cu cât zona de sub aeronavă era o zonă muntoasă (deci cu posibile turbulenţe asociate care puteau agrava condiţiile de îngheţ) şi împădurită (care îngreunau o eventuală aterizare de urgenţă, precum şi eventualele operaţiuni de căutare şi salvare). Deşi Iovan nu era doctor în teorii aerospaţiale, mă simt nevoit să-l informez pe dl. Pleter că Adrian era considerat în schimb, „doctor” în arta pilotării avioanelor, având la activ peste 16.000 de ore de zbor.
În teoria sa, mai există şi o altă afirmaţie pe care eu nu sunt obligat să o şi cred pentru că dl. Pleter a uitat iar să furnizeze argumentele pe care se bazează. Adrian Iovan a planificat şi a efectuat un zbor în condiţii meteorologice de îngheţ sever, condiţii evidente din prognozele la care avea acces înainte de decolare.Am marcat pe hartă traiectul zborului Bucureşti – Oradea şi locul prăbuşirii. Menţionând că decolarea a avut loc la orele 13:35 de pe Aeroportul Internaţional Aurel Vlaicu Băneasa .
http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/romaniafizica.jpg
Statistic vorbind, la primele ore ale dimineţii, datorită radiaţiei solare, temperatura creşte, atingând maximul zilei în jurul orelor 14-15. Din acest punct de vedere, Iovan şi-a ales perioada optimă zborului din acea zi. Din transcrierea conversaţiei dintre controlorul de trafic Romatsa din Turnul de control de la Sibiu, cu pilotul Adrian Iovan, constatăm că acesta i-a transmis următoarele condiţii meteo la sol: vizibilitate 10 kilometri sau mai mult, nori scattered (împrăştiaţi) adică o acoperire a cerului între 1/10 şi 5/10, baza plafonului fiind la 6600 de picioare (2.000 m), vântul slab, cu direcţie variabilă având viteza de două noduri şi temperatura 13 grade Celsius.
http://www.mediafax.ro/social/ultim...si-turnul-de-control-din-sibiu-audio-11936566
Pentru a exista, givrajul are nevoie să întrunească simultan două condiţii. Cea mai importantă este existenţa apei, ca urmare a căderii precipitaţiilor. Numai că apa în sine nu constituie un pericol decât atunci când trece masiv din stare lichidă în cea solidă, ca urmare a scăderii temperaturii cu mult sub cea de îngheţ. Temperatura la nivel 8-0 sau 9-0 (2.438-2.743 m) la care avionul BN-2, pilotat de Iovan şi Petrescu, a survolat aerodromul Sibiu a fost de -5, -6 grade Celsius, temperatură care nu punea probleme legate de givraj, în eventualitatea că acesta ar fi avut condiţii de apariţie. Norii nu erau nici ei compacţi, neexistând niciun indiciu că din ei ar fi căzut precipitaţii, aşadar nici vorbă de givraj pe tronsonul Bucureşti-Sibiu, adică pe 50% din traiect.
Următorul tronson al traiectului era Sibiu-Alba Iulia, cu o lungime de 60 km, survolând sud-vestul podişului Transilvaniei. Caracteristica termică a podişului Transilvaniei este dată de protecţia oferită din toate direcţiile de bariera montană. Prin urmare, o scădere bruscă a temperaturii aerului faţă de cea de la Sibiu, ar fi trebuit să fie urmarea unui fenomen meteorologic însoţit de regulă de intensificări de vânt şi precipitaţii. Ori la Sibiu vântul era aproape nul, iar repartiţia termică până în apropiere de Alba Iulia era una normală. Odată ajuns la travers Alba Iulia, avionul BN-2 mai avea de parcurs în jur de 190 km ceea ce însemna că în 45 de minute urma să aterizeze la Oradea. Temperatura aerului până la Alba Iulia nu avea de ce să scadă cu mai mult de 1-2 grade, ajungând la -6, -7 grade Celsius, iar precipitaţii par să nu fi existat. Aşa că nu exista niciun motiv de îngrijorare a echipajului, în ceea ce priveşte de givrajul, odată cu începerea survolării munţilor Apuseni. Întrucât din repartiţia termică normală, temperatura deasupra munţilor urma să scadă cu doar 6-7 grade, ajungând la – 12, -15 grade Celsius. Şi care în absenţa unor precipitaţii masive nu punea probleme legate de givraj.
http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/1624722_727790050572030_1510455559_n.jpg
Schimbarea situaţiei meteo nu putea surveni decât după parcurgerea unei porţiuni din acest ultim tronson: Alba Iulia-Oradea. De pe harta de la orele 14:41 (moment în care avionul BN-2 se apropia de verticala Sibiu) configurată de radarele meteorologice se observă apariţia unei formaţiuni noroase, bogată în precipitaţii (în culoarele verde şi albastru) aflată atunci pe aliniamentul Brad, Beiuş, Zalău, Huedin, Cluj Napoca, Târgu Mureş şi care se deplasa spre sud, spre munţii Apuseni, în timp ce avionul BN-2 pilotat de Iovan se apropia de Alba Iulia pentru a-i survola. Oare despre acest lucru a informat cineva echipajul? Avertizându-l că de la decolarea care avusese loc la 13:35, după o oră şi jumătate de zbor pe traiect, situaţia meteo deasupra Apusenilor evoluase, putând pune avionul în pericol?
http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/1062418_725923390758696_1936676309_n.jpg
Din acest motiv, odată cu survolul munţilor Apuseni, echipajul avionului BN-2 s-a aflat în punctul din care nu mai avea întoarcere. Să reruteze avionul spre Cluj sau Câmpia Turzii? Fiind la jumătatea distanţei între Alba Iulia şi Oradea, era acelaşi lucru, tot pe deasupra munţilor urma să zboare şi prin aceleaşi condiţii meteo. Să se întoarcă la Alba Iulia, ca să aterizeze la Sibiu sau Târgu Mureş? Cu acelaşi rezultat ca şi în cazul Clujului sau Câmpiei Turzii. În finalul articolului, îmi cer scuze anticipat dacă metodologia mea conţine cumva mici erori, ele fiind inerente neactualizării în ultimii 10 ani a noţiunilor aeronautice nou apărute. Aceasta nefiind vina mea, ci a celor din conducerea aviaţiei civile care nu vor să respecte legea reangajându-mă pe postul din care am fost concediat abuziv.
Valentin Vasilescu
http://www.jurnalulbucurestiului.ro...tii-apuseni-sa-fie-bagat-in-ceata/#more-15496