Discutiile despre calatorii sunt intotdeauna savuroase cu Cezar Dumitru. Mai mult decat un prieten drag, Cezar este – in opinia noastra – si cel mai experimentat travel blogger din Romania. Cele 107 tari vizitate pana acum si 105 companii aeriene (and counting) il recomanda, iar povestile legate de avioanele cu care a zburat sunt cel putin interesante.
Cu cate companii aeriene ai zburat pana acum?
Imi tin evidenta tuturor zborurilor facute pe un site dedicat si acolo scrie ca sunt 101. Insa la acestea ar trebui sa mai adaug si avioanele mici cu care am zburat pe ici, pe colo. Fun / scenic flights. Spre exemplu, peste liniile Nazca din Peru sau in Nepal admirand Everestul. Deci cam 105 companii aeriene si 107 tari vizitate.
Companii care nu ti-au placut?
Hai sa iti spun despre cele 3 companii aflate pe lista mea neagra. Din cate stiu, nici una nu mai zboara, toate s-au inchis. Prima a fost Hemus (Bulgaria). Dupa ce a dat faliment Balkan Air, a aparut Hemus care avea cateva Antonov-uri An-24 si alte avioane mai mici. Am zburat pe ruta Sofia-Bucuresti (1998 sau 1999). Problema mea cu ei: nu incapeam, nu aveam loc. In plus, scaune rupte, geamuri crapate, etc.
A doua companie pe personal ban list: Avioimpex (Macedonia). Am zburat cu ei de la Skopje la Viena in februarie sau martie 1998. Pe atunci, Internet-ul nu era asa de dezvoltat. La compania la care lucram era cineva care se ocupa de rezervari. O data pe luna venea asa-numitul flight disk. Un soi de CD / DVD si acolo erau actualizate toate zborurile, un fel de Amadeus mobil. Cand plecam in vreo deplasare (sau colegii mei) trebuia sa ma duc la persoana respectiva, imi gasea biletele de avion si apoi erau comandate. Pentru Skopje mi-au gasit, pana la urma, acest Avioimpex. Am ajuns cu Austrian (via Viena) la Skopje si trebuia sa ma intorc cu ceilalti. A venit ziua plecarii spre Viena. Pe rezervare iti aparea si tipul avionului, iar in cazul zborului meu scria McDonnell Douglas. Am zis ca e OK. Am ajuns in aeroport, s-a anuntat zborul spre Viena si am iesit din terminal. In fata noastra am vazut un avion, insa parca nu semana cu MD. Niste pusti s-au urcat pe scara, dar avionul era inchis. Au inceput sa bata la usa, sa strige sa fie deschis avionul, etc. O tipa a aparut din aeroport si ne-a zis ca avionul nostru era mai incolo, dupa un Hercules al NATO care il masca. Nici vorba de MD, era un YAK-42.
Pe atunci zburam doar la Business Class. Am urcat in avion, eram singurul pasager de la Business. Eram destul de obosit, decolarea era programata la 6, dormisem putin. Rabatez spatarul sa ma odihnesc, ma las pe spate si cad cu scaunul! Ii lipsea un nit. Chem stewardesa, ii spun ca s-a rupt scaunul, si imi zice sa ma asez pe alt loc din Business. A venit cu sampania si cu ziarele (presa locala). Mai intelegeam ceva, dar nu mult, asa ca am intrebat-o daca are presa in engleza. Au tot cautat, dar n-au gasit, si mi-au adus ceva in franceza. “Liberation” parca. Tot era mai bine decat sa citesc in macedoneana. Pe prima pagina vad o poza mare si titlul: “Un avion YAK-42 al companiei Avioimpex s-a prabusit la Salonic (deci la 2 pasi de Skopje) lovindu-se de un deal pe care pilotul nu l-a vazut.” Era ceata, vizibilitate redusa, sistemele de avertizare nu au functionat si pilotul s-a infipt cu avionul in deal.
Si pe langa aeroportul din Skopje sunt cateva dealuri unde au mai ajuns avioane de-a lungul timpului. M-am uitat pe brosura cu instructiuni de siguranta ca sa vad in ce avion eram. Guess what? Tot YAK-42. Am zis: OK, a cazut ala acum 3 zile, doar nu o sa pice si asta in care sunt eu! Mai mult, pe langa poza explicita de pe prima pagina, in articolul respectiv era si o sectiune care facea referire la companiile aeriene din estul Europei aparute ca ciupercile dupa ploaie, fara a pune accent pe siguranta, si la avioanele lor care cad ca mustele, etc. In articol am remarcat si un top cu cele mai nesigure companii si, ce sa vezi, Avioimpex era pe primul loc ca numar de avioane cazute (cred ca aveau vreo 3) si cel mai mare numar de morti. M-am simtit din ce in ce mai bine, am cerut un whiskey si am decolat. Am trecut de plafonul de nori care era foarte jos, am inceput sa zburam peste Kosovo, soare, frumos, jos probabil se impuscau aia. Scapasem de dealuri! Cand ma uit eu mai bine, vad ca nu merge motorul de pe partea mea. Chem stewardesa si ii zic: “Doamna, nu stiu daca este relevant sau nu, dar poate ii spuneti pilotului ca un motor nu functioneaza.” La care imi zice, linistita: “A, nu va faceti probleme, putem zbura si asa, totul e sub control!” Am aterizat cu bine la Viena.
Ulterior, cineva mi-a zis ca pe vremea respectiva cam toti din fosta Iugoslavie zburau asa pentru a economisi kerosen. Adica decolau cu doua motoare si sus taiau unul. Tipul care mi-a zis – pilot sau inginer in industria aerospatiala, nu mai tin minte – a adaugat ca era perfect fezabil sa zbori asa. Daca aparea insa o problema la motor, pana il porneau pe al doilea nu te simteai prea bine!
A treia companie de pe propria lista neagra: Olympic Aviation (Grecia), o divizie pentru zboruri scurte a companiei Olympic Air. Am zburat cu ei pe ruta Bucuresti – Salonic. Cea mai proasta mancare gustata vreodata! Am mancat putin si, dupa ce am aterizat la Salonic, m-am dus la toaleta si am vomat. Dupa care mi-am zis: Olympic, never again!
Companii favorite?
Qatar Airways, Air France, KLM, British Airways, Wizz Air, TAROM. Foarte funny mi se pare Cebu Pacific (operator low-cost filipinez). N-am prins stewardesele dansatoare, dar ce se intampla la bord pe zborurile lor este fun, reflecta foarte bine spiritul filipinez. Am zburat cu ei din Hong Kong in Manila si, intern, din Manila in Cebu. Nevand TV-uri la bord, ei incercau sa faca alt tip de entertainment. Pe zborul lung-curier spre Manila a fost concurs de karaoke la bord. A venit un steward care avea mai mult talent, antrena lumea, dupa care si pasagerii au intrat in joc, a fost tare. Pe zborul intern au facut tot felul de concursuri. De exemplu: cine are la el poza soacrei. Asta se intampla in 2007, cand smartphone-urile nu erau asa de raspandite ca sa poti avea poza soacrei in format digital. Si cine avea poza soacrei (tiparita), castiga un colac de salvare.
Cel mai lung zbor al tau? Dar cel mai scurt?
Cel mai lung zbor non-stop a fost cu Air France, Paris – Santiago de Chile. Cel mai scurt… cu elicopterul. De la Nisa la Monte-Carlo pentru reuniunea APG. Cu avionul? Cred ca Bucuresti-Constanta, cu TAROM. Asta a fost si primul meu zbor: OTP-CND-AMS in 1991. Eu plecam la bursa, in Olanda, asta fiind si prima mea iesire din tara. Trebuia sa zburam direct Bucuresti-Amstedam, dar erau cativa turisti olandezi pe litoral asa ca am facut o escala la Constanta pentru a-i lua. Din cate stiu, nu era scheduled flight. Am zburat la CND, i-am luat si apoi am decolat spre Amsterdam, unde am ajuns cu o ora si ceva intarziere. Am zburat cu unul dintre ROMBAC-uri. Nu stiu de ce, dar a fost singura aeronava in care am avut rau de avion. Pana la Constanta s-a zburat jos, nu s-au ridicat la 10.000 de metri. Spre Amsterdam, evident, am ajuns pana la altitudinea respectiva. Si acolo mi-a fost foarte rau, cu toate ca a fost un zbor lini, fara turbulente. De la stomac, cred. Poate si de la zgomotul motoarelor, care se auzeau tare, sau de la sistemul de reciculare a aerului, nu stiu. La al 20-lea sau la al 30-lea zbor al meu, iar nimeresc intr-un ROMBAC pe ruta Bucuresti-Praga. Din nou mi-a fost rau. Primul avion in care m-am urcat a fost in parcul IOR, un Lisunov cred.
Cu ce avioane nu ai zburat pana acum si ti-ar placea sa le incerci?
Cu Airbus A350. Am zburat cu Antonov-uri, cu Ilyushin, cu Tupolev, cu toate Boeing-urile posibile (mai putin 707). Cred ca am zburat si cu 717, daca nu ma insel, insa nu mai tin minte pe ce ruta. A380 cu Air France intre Paris si Johannesburg, cu 787 Dreamliner Qatar Airways intre Delhi si Doha. Am zburat cu MD-uri, cu DC-9, 747 evident. Chiar si cu unele avioane vintage de prin 50-60, am zburat cu ele in Guatemala.
Zboruri dificile pe care nu le vei uita prea curand?
Cu Air France A340, cred, de la Paris la Havana. Tocmai trecuse un uragan si nu stiu ce s-a intamplat. Cert este ca a inceput sa vibreze rau de tot avionul. Eu am prins 3 locuri libere, m-am intins si dormeam. Au venit stewardesele sa ma trezeasca, m-am ridicat, mi-am pus centura. La un moment dat, se zguduia atat de tare incat lumea a inceput sa tipe, s-au stins luminile, etc. Langa mine s-a asezat o stewardesa care era verde-alb-albastra. Mi-a zis ca nu mai vazuse asa ceva in viata ei, se vedea ca o marcase momentul. Si am inceput eu sa-i povestesc de prin calatorii, i-am zis sa stea linistita ca va fi OK, nu va cadea avionul, etc. Dupa 10-15 minute totul a revenit la normal. Acum cativa ani, am zburat cu un ATR 42 TAROM de la Budapesta la Bucuresti si iar am prins o furtuna de care-mi aduc aminte. Era vara. Desi zburam ziua, afara se intunecase totul din cauza norilor. Avionul trosnea si scartaia, era foarte bumpy. Dupa vreo 10 minute am urcat peste norul respectiv si, pentru cateva minute, am vazut o imagine similara cu cea din Independence Day. Era acest nor negru, oval, si in fata mea cred ca vreo 10-15 avioane care il evitau. Ca totul sa fie si mai memorabil, soarele incepea sa apuna si am vazut miliarde de culori, o scena greu de descris in cuvinte. Din pacate nu aveam telefon cu camera si, chiar daca as fi avut, cred ca as fi continuat sa admir spectacolul naturii in loc sa fac fotografii.
Am mai prins o furtuna din asta cu Air Moldova, in 1997. Am zburat Bucuresti Baneasa – Chisinau cu un Antonov An-24. Ploua torential, era toamna cred. Pilotul a mers nici peste plafonul de nori, nici sub, ci prin nori. Asa am zburat pana la Chisinau. Avionul se zgaltaia in toate felurile si-mi amintesc de o stewardesa inalta (cred ca baschetbalista la baza) care – in ciuda turbulentelor – se ambitiona sa ne aduca mancarea. Problema era ca sareau peste tot cutitele, nu puteai sa le tii. Sareau tacamurile in toate partile, din cand in cand mai luai furculita de pe tavan, chestii din astea. Inainte de aterizare, am facut un tur deasupra aeroportului si apoi am ajuns la sol cu bine. Aveam sa aflu ulterior ca toti pilotii Air Moldova de atunci veneau din aviatia militara, zburasera pe MiG-uri, Sukhoi-uri & Co.
La ce programe frequent flyer esti membru?
Sunt Gold la SkyTeam si la restul sunt entry-level (oneworld si Star Alliance).
Aeroporturi preferate?
Imi plac cele din Asia. Singapore Changi este fain, la fel si Kuala Lumpur (dar nu terminalul low-cost). Foarte mare aeroportul, linistit, aerisit si plin de verdeata, cam zen. Nu prea erau curse pentru ditamai aeroportul. In schimb, in terminalul low-cost era balamuc, zborurile plecau la fiecare 5 minute, aglomeratie de nedescris. Imi mai plac Doha si aeroportul de pe insula Boavista, Capul Verde – nu are acoperis, e in aer liber. Din ce in ce mai mult imi place Charles de Gaulle Paris. Ca eficienta imi place Amsterdam Schiphol. Desi e un aeroport mare (dpdv capacitate), este mic, ajungi rapid la poarta dorita. Aeroportul din Riga este haios, mi s-a parut foarte aerisit, poate si pentru ca are geamurile mari. Cel mai tare aeroport e cel din Berlin, Tegel. Arata fix ca in filmele cu Piedone, e o adevarata experienta retro 70s. Pe New York JFK este haos (ultima data am fost acolo in 2008). Mi-a placut si aeroportul din Cincinnati, am fost in tranzit. Atlanta e mult prea mare, nu-mi place.
Scenic flights. Care ti-a placut cel mai mult?
Evident, sa vezi Everestul din avion este ceva unic. In 2015 am repetat experienta asta, dupa ce am trait-o prima data in 2003 tot in Nepal. Si cele din British Columbia, Canada au fost interesante. As aminti aici si de aterizarea facuta in Paro, Bhutan desi nu este scenic flight, ci cursa de linie operata de Druk Air. Am venit din Kathmandu cu un ATR. Am inceput coborarea, la un moment dat a luat-o foarte aproape de un deal aflat pe dreapta, apoi paralel cu unul de pe stanga, a urmat un viraj la stanga, vedeai sub tine raul si deodata a aparut pista si am aterizat. In Paro insa nu se aterizeaza sau decoleaza daca sunt nori. La plecare spre Kathmandu am prins scenariul asta. Ne-au anuntat initial ca avem intarziere 30 de minute, dupa care s-a mai amanat cu o ora decolarea. Pe aeroport erau doua avioane Druk Air: ATR-ul nostru si un A319. Dupa 15 minute vedem ca se sparge plafonul de nori si apare o fereastra prin care se vedea superb cerul senin. Toata lumea s-a grabit spre avion, nici nu a mai fost nevoie de anunt in difuzoarele aeroportului, si am decolat.
Companii aeriene cu care ti-ai dori sa zbori?
Air Koryo, Emirates, Singapore Airlines, Qantas.
Experiente haioase cu avionul
Balkan Air, am zburat cu ei de la Praga la Sofia in 1998 parca. Ei aveau o cursa, un fel de autobuz aerian: Sofia – Varsovia – Berlin – Praga – Sofia. Eu l-am luat de la Praga, ultimul segment de zbor. Aveam loc la Business Class. Urc in avion si am avut senzatia ca am nimerit intr-un film western, era un fum de-l taiai cu cutitul si o atmosfera de bar cu cowboy. Cei de la Balkan Air vazusera, probabil in filme, ca oamenii negociaza la Business Class contracte de milioane, asa ca au pus scaunele fata in fata. Si intre scaune era o masa de lemn – in caz ca trebuia sa semnezi vreun contract – ce putea fi ridicata la nevoie. Era un avion rusesc, cred ca Tupolev. Imi amintesc ca era o tipa care statea in fata mea si nu prea aveam spatiu la picioare, ne incomodau si picioarele de lemn ale mesei. Mai tare decat asta, insa: celalalt echipaj jucau poker in disperare. Avand multe decolari si aterizari pe intreaga ruta, se zbura cu doua echipaje la bord. Iar fumul ala din avion de la echipaj venea, echipaj care juca carti si fumau ca serpii. Era plin de sticle de vodka si de whisky. Daca mai aparea si un cal la bord, era fix dintr-un film cu cowboy! Peste un an sau doi compania a dat faliment si am fost printre putinii care s-au mirat de acest lucru.
Text: Teodor Stefan / Foto: Cezar Dumitru, Imperator Travel.
Continue reading...
Cu cate companii aeriene ai zburat pana acum?
Imi tin evidenta tuturor zborurilor facute pe un site dedicat si acolo scrie ca sunt 101. Insa la acestea ar trebui sa mai adaug si avioanele mici cu care am zburat pe ici, pe colo. Fun / scenic flights. Spre exemplu, peste liniile Nazca din Peru sau in Nepal admirand Everestul. Deci cam 105 companii aeriene si 107 tari vizitate.
Companii care nu ti-au placut?
Hai sa iti spun despre cele 3 companii aflate pe lista mea neagra. Din cate stiu, nici una nu mai zboara, toate s-au inchis. Prima a fost Hemus (Bulgaria). Dupa ce a dat faliment Balkan Air, a aparut Hemus care avea cateva Antonov-uri An-24 si alte avioane mai mici. Am zburat pe ruta Sofia-Bucuresti (1998 sau 1999). Problema mea cu ei: nu incapeam, nu aveam loc. In plus, scaune rupte, geamuri crapate, etc.
A doua companie pe personal ban list: Avioimpex (Macedonia). Am zburat cu ei de la Skopje la Viena in februarie sau martie 1998. Pe atunci, Internet-ul nu era asa de dezvoltat. La compania la care lucram era cineva care se ocupa de rezervari. O data pe luna venea asa-numitul flight disk. Un soi de CD / DVD si acolo erau actualizate toate zborurile, un fel de Amadeus mobil. Cand plecam in vreo deplasare (sau colegii mei) trebuia sa ma duc la persoana respectiva, imi gasea biletele de avion si apoi erau comandate. Pentru Skopje mi-au gasit, pana la urma, acest Avioimpex. Am ajuns cu Austrian (via Viena) la Skopje si trebuia sa ma intorc cu ceilalti. A venit ziua plecarii spre Viena. Pe rezervare iti aparea si tipul avionului, iar in cazul zborului meu scria McDonnell Douglas. Am zis ca e OK. Am ajuns in aeroport, s-a anuntat zborul spre Viena si am iesit din terminal. In fata noastra am vazut un avion, insa parca nu semana cu MD. Niste pusti s-au urcat pe scara, dar avionul era inchis. Au inceput sa bata la usa, sa strige sa fie deschis avionul, etc. O tipa a aparut din aeroport si ne-a zis ca avionul nostru era mai incolo, dupa un Hercules al NATO care il masca. Nici vorba de MD, era un YAK-42.
Pe atunci zburam doar la Business Class. Am urcat in avion, eram singurul pasager de la Business. Eram destul de obosit, decolarea era programata la 6, dormisem putin. Rabatez spatarul sa ma odihnesc, ma las pe spate si cad cu scaunul! Ii lipsea un nit. Chem stewardesa, ii spun ca s-a rupt scaunul, si imi zice sa ma asez pe alt loc din Business. A venit cu sampania si cu ziarele (presa locala). Mai intelegeam ceva, dar nu mult, asa ca am intrebat-o daca are presa in engleza. Au tot cautat, dar n-au gasit, si mi-au adus ceva in franceza. “Liberation” parca. Tot era mai bine decat sa citesc in macedoneana. Pe prima pagina vad o poza mare si titlul: “Un avion YAK-42 al companiei Avioimpex s-a prabusit la Salonic (deci la 2 pasi de Skopje) lovindu-se de un deal pe care pilotul nu l-a vazut.” Era ceata, vizibilitate redusa, sistemele de avertizare nu au functionat si pilotul s-a infipt cu avionul in deal.
Si pe langa aeroportul din Skopje sunt cateva dealuri unde au mai ajuns avioane de-a lungul timpului. M-am uitat pe brosura cu instructiuni de siguranta ca sa vad in ce avion eram. Guess what? Tot YAK-42. Am zis: OK, a cazut ala acum 3 zile, doar nu o sa pice si asta in care sunt eu! Mai mult, pe langa poza explicita de pe prima pagina, in articolul respectiv era si o sectiune care facea referire la companiile aeriene din estul Europei aparute ca ciupercile dupa ploaie, fara a pune accent pe siguranta, si la avioanele lor care cad ca mustele, etc. In articol am remarcat si un top cu cele mai nesigure companii si, ce sa vezi, Avioimpex era pe primul loc ca numar de avioane cazute (cred ca aveau vreo 3) si cel mai mare numar de morti. M-am simtit din ce in ce mai bine, am cerut un whiskey si am decolat. Am trecut de plafonul de nori care era foarte jos, am inceput sa zburam peste Kosovo, soare, frumos, jos probabil se impuscau aia. Scapasem de dealuri! Cand ma uit eu mai bine, vad ca nu merge motorul de pe partea mea. Chem stewardesa si ii zic: “Doamna, nu stiu daca este relevant sau nu, dar poate ii spuneti pilotului ca un motor nu functioneaza.” La care imi zice, linistita: “A, nu va faceti probleme, putem zbura si asa, totul e sub control!” Am aterizat cu bine la Viena.
Ulterior, cineva mi-a zis ca pe vremea respectiva cam toti din fosta Iugoslavie zburau asa pentru a economisi kerosen. Adica decolau cu doua motoare si sus taiau unul. Tipul care mi-a zis – pilot sau inginer in industria aerospatiala, nu mai tin minte – a adaugat ca era perfect fezabil sa zbori asa. Daca aparea insa o problema la motor, pana il porneau pe al doilea nu te simteai prea bine!
A treia companie de pe propria lista neagra: Olympic Aviation (Grecia), o divizie pentru zboruri scurte a companiei Olympic Air. Am zburat cu ei pe ruta Bucuresti – Salonic. Cea mai proasta mancare gustata vreodata! Am mancat putin si, dupa ce am aterizat la Salonic, m-am dus la toaleta si am vomat. Dupa care mi-am zis: Olympic, never again!
Companii favorite?
Qatar Airways, Air France, KLM, British Airways, Wizz Air, TAROM. Foarte funny mi se pare Cebu Pacific (operator low-cost filipinez). N-am prins stewardesele dansatoare, dar ce se intampla la bord pe zborurile lor este fun, reflecta foarte bine spiritul filipinez. Am zburat cu ei din Hong Kong in Manila si, intern, din Manila in Cebu. Nevand TV-uri la bord, ei incercau sa faca alt tip de entertainment. Pe zborul lung-curier spre Manila a fost concurs de karaoke la bord. A venit un steward care avea mai mult talent, antrena lumea, dupa care si pasagerii au intrat in joc, a fost tare. Pe zborul intern au facut tot felul de concursuri. De exemplu: cine are la el poza soacrei. Asta se intampla in 2007, cand smartphone-urile nu erau asa de raspandite ca sa poti avea poza soacrei in format digital. Si cine avea poza soacrei (tiparita), castiga un colac de salvare.
Cel mai lung zbor al tau? Dar cel mai scurt?
Cel mai lung zbor non-stop a fost cu Air France, Paris – Santiago de Chile. Cel mai scurt… cu elicopterul. De la Nisa la Monte-Carlo pentru reuniunea APG. Cu avionul? Cred ca Bucuresti-Constanta, cu TAROM. Asta a fost si primul meu zbor: OTP-CND-AMS in 1991. Eu plecam la bursa, in Olanda, asta fiind si prima mea iesire din tara. Trebuia sa zburam direct Bucuresti-Amstedam, dar erau cativa turisti olandezi pe litoral asa ca am facut o escala la Constanta pentru a-i lua. Din cate stiu, nu era scheduled flight. Am zburat la CND, i-am luat si apoi am decolat spre Amsterdam, unde am ajuns cu o ora si ceva intarziere. Am zburat cu unul dintre ROMBAC-uri. Nu stiu de ce, dar a fost singura aeronava in care am avut rau de avion. Pana la Constanta s-a zburat jos, nu s-au ridicat la 10.000 de metri. Spre Amsterdam, evident, am ajuns pana la altitudinea respectiva. Si acolo mi-a fost foarte rau, cu toate ca a fost un zbor lini, fara turbulente. De la stomac, cred. Poate si de la zgomotul motoarelor, care se auzeau tare, sau de la sistemul de reciculare a aerului, nu stiu. La al 20-lea sau la al 30-lea zbor al meu, iar nimeresc intr-un ROMBAC pe ruta Bucuresti-Praga. Din nou mi-a fost rau. Primul avion in care m-am urcat a fost in parcul IOR, un Lisunov cred.
Cu ce avioane nu ai zburat pana acum si ti-ar placea sa le incerci?
Cu Airbus A350. Am zburat cu Antonov-uri, cu Ilyushin, cu Tupolev, cu toate Boeing-urile posibile (mai putin 707). Cred ca am zburat si cu 717, daca nu ma insel, insa nu mai tin minte pe ce ruta. A380 cu Air France intre Paris si Johannesburg, cu 787 Dreamliner Qatar Airways intre Delhi si Doha. Am zburat cu MD-uri, cu DC-9, 747 evident. Chiar si cu unele avioane vintage de prin 50-60, am zburat cu ele in Guatemala.
Zboruri dificile pe care nu le vei uita prea curand?
Cu Air France A340, cred, de la Paris la Havana. Tocmai trecuse un uragan si nu stiu ce s-a intamplat. Cert este ca a inceput sa vibreze rau de tot avionul. Eu am prins 3 locuri libere, m-am intins si dormeam. Au venit stewardesele sa ma trezeasca, m-am ridicat, mi-am pus centura. La un moment dat, se zguduia atat de tare incat lumea a inceput sa tipe, s-au stins luminile, etc. Langa mine s-a asezat o stewardesa care era verde-alb-albastra. Mi-a zis ca nu mai vazuse asa ceva in viata ei, se vedea ca o marcase momentul. Si am inceput eu sa-i povestesc de prin calatorii, i-am zis sa stea linistita ca va fi OK, nu va cadea avionul, etc. Dupa 10-15 minute totul a revenit la normal. Acum cativa ani, am zburat cu un ATR 42 TAROM de la Budapesta la Bucuresti si iar am prins o furtuna de care-mi aduc aminte. Era vara. Desi zburam ziua, afara se intunecase totul din cauza norilor. Avionul trosnea si scartaia, era foarte bumpy. Dupa vreo 10 minute am urcat peste norul respectiv si, pentru cateva minute, am vazut o imagine similara cu cea din Independence Day. Era acest nor negru, oval, si in fata mea cred ca vreo 10-15 avioane care il evitau. Ca totul sa fie si mai memorabil, soarele incepea sa apuna si am vazut miliarde de culori, o scena greu de descris in cuvinte. Din pacate nu aveam telefon cu camera si, chiar daca as fi avut, cred ca as fi continuat sa admir spectacolul naturii in loc sa fac fotografii.
Am mai prins o furtuna din asta cu Air Moldova, in 1997. Am zburat Bucuresti Baneasa – Chisinau cu un Antonov An-24. Ploua torential, era toamna cred. Pilotul a mers nici peste plafonul de nori, nici sub, ci prin nori. Asa am zburat pana la Chisinau. Avionul se zgaltaia in toate felurile si-mi amintesc de o stewardesa inalta (cred ca baschetbalista la baza) care – in ciuda turbulentelor – se ambitiona sa ne aduca mancarea. Problema era ca sareau peste tot cutitele, nu puteai sa le tii. Sareau tacamurile in toate partile, din cand in cand mai luai furculita de pe tavan, chestii din astea. Inainte de aterizare, am facut un tur deasupra aeroportului si apoi am ajuns la sol cu bine. Aveam sa aflu ulterior ca toti pilotii Air Moldova de atunci veneau din aviatia militara, zburasera pe MiG-uri, Sukhoi-uri & Co.
La ce programe frequent flyer esti membru?
Sunt Gold la SkyTeam si la restul sunt entry-level (oneworld si Star Alliance).
Aeroporturi preferate?
Imi plac cele din Asia. Singapore Changi este fain, la fel si Kuala Lumpur (dar nu terminalul low-cost). Foarte mare aeroportul, linistit, aerisit si plin de verdeata, cam zen. Nu prea erau curse pentru ditamai aeroportul. In schimb, in terminalul low-cost era balamuc, zborurile plecau la fiecare 5 minute, aglomeratie de nedescris. Imi mai plac Doha si aeroportul de pe insula Boavista, Capul Verde – nu are acoperis, e in aer liber. Din ce in ce mai mult imi place Charles de Gaulle Paris. Ca eficienta imi place Amsterdam Schiphol. Desi e un aeroport mare (dpdv capacitate), este mic, ajungi rapid la poarta dorita. Aeroportul din Riga este haios, mi s-a parut foarte aerisit, poate si pentru ca are geamurile mari. Cel mai tare aeroport e cel din Berlin, Tegel. Arata fix ca in filmele cu Piedone, e o adevarata experienta retro 70s. Pe New York JFK este haos (ultima data am fost acolo in 2008). Mi-a placut si aeroportul din Cincinnati, am fost in tranzit. Atlanta e mult prea mare, nu-mi place.
Scenic flights. Care ti-a placut cel mai mult?
Evident, sa vezi Everestul din avion este ceva unic. In 2015 am repetat experienta asta, dupa ce am trait-o prima data in 2003 tot in Nepal. Si cele din British Columbia, Canada au fost interesante. As aminti aici si de aterizarea facuta in Paro, Bhutan desi nu este scenic flight, ci cursa de linie operata de Druk Air. Am venit din Kathmandu cu un ATR. Am inceput coborarea, la un moment dat a luat-o foarte aproape de un deal aflat pe dreapta, apoi paralel cu unul de pe stanga, a urmat un viraj la stanga, vedeai sub tine raul si deodata a aparut pista si am aterizat. In Paro insa nu se aterizeaza sau decoleaza daca sunt nori. La plecare spre Kathmandu am prins scenariul asta. Ne-au anuntat initial ca avem intarziere 30 de minute, dupa care s-a mai amanat cu o ora decolarea. Pe aeroport erau doua avioane Druk Air: ATR-ul nostru si un A319. Dupa 15 minute vedem ca se sparge plafonul de nori si apare o fereastra prin care se vedea superb cerul senin. Toata lumea s-a grabit spre avion, nici nu a mai fost nevoie de anunt in difuzoarele aeroportului, si am decolat.
Companii aeriene cu care ti-ai dori sa zbori?
Air Koryo, Emirates, Singapore Airlines, Qantas.
Experiente haioase cu avionul
Balkan Air, am zburat cu ei de la Praga la Sofia in 1998 parca. Ei aveau o cursa, un fel de autobuz aerian: Sofia – Varsovia – Berlin – Praga – Sofia. Eu l-am luat de la Praga, ultimul segment de zbor. Aveam loc la Business Class. Urc in avion si am avut senzatia ca am nimerit intr-un film western, era un fum de-l taiai cu cutitul si o atmosfera de bar cu cowboy. Cei de la Balkan Air vazusera, probabil in filme, ca oamenii negociaza la Business Class contracte de milioane, asa ca au pus scaunele fata in fata. Si intre scaune era o masa de lemn – in caz ca trebuia sa semnezi vreun contract – ce putea fi ridicata la nevoie. Era un avion rusesc, cred ca Tupolev. Imi amintesc ca era o tipa care statea in fata mea si nu prea aveam spatiu la picioare, ne incomodau si picioarele de lemn ale mesei. Mai tare decat asta, insa: celalalt echipaj jucau poker in disperare. Avand multe decolari si aterizari pe intreaga ruta, se zbura cu doua echipaje la bord. Iar fumul ala din avion de la echipaj venea, echipaj care juca carti si fumau ca serpii. Era plin de sticle de vodka si de whisky. Daca mai aparea si un cal la bord, era fix dintr-un film cu cowboy! Peste un an sau doi compania a dat faliment si am fost printre putinii care s-au mirat de acest lucru.
Text: Teodor Stefan / Foto: Cezar Dumitru, Imperator Travel.
Continue reading...