Nu trebuia sa vina niciun raport de expertiza care sa constate, ca si expertii de la Airbus Helicopters Germania, ca “nu exista indicii care sa suspecteze vreo cauza tehnica generatoare sau contributoare la producerea accidentului”.
Ati fi aflat acest lucru chiar la cateva zile dupa accident daca erati jurnalist sau ofiter in serviciile secrete sau membru al Guvernului, facand doar o simpla investigatie la Constanta in randul colegilor pilotului Petre Catuneanu si discutand macar 5 minute cu oamenii de la ROMATSA. Ati fi aflat acelasi lucru: ca aparatul a functionat bine, ca, in momentul decolării, conditiile meteo erau bune, vizibilitatea era de peste şase kilometri, iar elicopterul SMURD efectua un zbor cu vizibilitatea solului, ceea ce inseamna ca zbura sub 3.000 de metri altitudine.
Si ati mai fi aflat ceva. Ceva grav. Si care nu o sa apara in niciun raport de expertiza public, dar care apare deja in raportul secretizat furnizat premierului Victor Ponta si ministrului de Interne Gabriel Oprea.
Ca pilotul comandor Petre Catuneanu s-a jucat efectiv cu elicopterul, practica des intalnita la Constanta. Mai pe sleau, ajuns deasupra luciului de apa de la Siutghiol, Catuneanu, cu 2000 de ore de experienta pe acel elicopter, a vrut sa ii amuze pe colegii de echipaj si, prin manevre pe care le mai incercase deja, facute prin balansarea elicopterului foarte aproape de luciul lacului, sa ridice apa si sa faca valuri spectaculoase, “cascadorie” impresionanta pe care, iar asta e un alt adevar trist, au mai incercat-o si altii in trecut. Au trecut atatea zile si nimeni nu s-a intrebat de ce, cu vizibilitate perfecta si cu aparat functional, oamenii aia au cazut in lac. Uite, de aia. In spatele lui Catuneanu, se afla Ginel Cracanel, cu mai putine ore de zbor, si pe care Catuneanu vroia sa il impresioneze.
Surse foarte serioase din SMURD Constanta si ROMATSA m-au asigurat ca asta e purul adevar. Pe care nu o sa il vedeti niciodata rostit public, fiindca noi, astia, pulimea, trebuie sa credem ca ei sunt niste eroi si sa ramanem cu aceasta imagine...
PS: Un mic update – declaratia unei vecine de-a pilotului, data pentru Romania Libera. Cred ca e foarte relevanta:
O altă vecină povestește cum pilotul îi saluta de la manșa elicopterului atunci când trecea pe deasupra caselor lor, situate pe o stradă de la ieșirea din orașul Buzău. „Zborul era viața lui, era un om deosebit, o bunătate de om. Se lăsa cu aparatul când trecea prin zonă și ne făcea cu mâna. Ne făcea grădina praf, ne răvășea toate florile, era plăcerea lui să se lase în jos cu aparatul și să ne salute.