• Guest, pentru o varianta fara reclame a forumului oferim conturi premium. Mai multe detalii aici.

Klausenburg

Well-Known Member
Nov 30, 2015
1,103
389
83
33
Cluj-Napoca
#1
In 1990, cand inca eram prea mic ca sa stiu sa citesc, am zburat prima data cu un avion Tarom de la OMR la BBU. Sunt foarte curios ce model de avion a fost. Are cineva vreo idee ce folosea Tarom pe atunci pe asemenea rute ? De asemenea, ar fi interesat de stiut cu ce s-au operat diversele destinatii Tarom, inclusiv charterele...
 

cristi_avb

Well-Known Member
fly-ra 2017
Feb 29, 2012
1,951
1,759
113
32
Ploiesti
Flugstatistik / Flightmemory
[IMG]
#2
Mai mult ca sigur ai zburat cu AN-24!
 

Klausenburg

Well-Known Member
Nov 30, 2015
1,103
389
83
33
Cluj-Napoca
#3
^^

Cea mai scurtă aterizare (reușită) din lume | Revista Kamikaze

Asul pistei scurte. În anii ’80, un pilot care zbura cu AN-24 pe rutele interne devenise celebru pentru pasiunea lui de a face aterizări scurte. El punea roțile avionului fix pe pragul pistei de aterizare și se ambiționa să încheie procedura până la jumătatea pistei, în așa fel încât, eventual, să prindă direct breteaua de ieșire. Nu contează azi numele lui, e suficient dacă veți reține că ateriza ca o Pasăre.

Într-o vară în care se zbura intens la Otopeni, a avut loc un fenomen miraculos: unul dintre zborurile internaționale – cursa de Larnaca – a plecat cu numai cinci minute întârziere, față de întârzierile care se măsurau în zeci de minute. Ei bine, imediat după decolarea cursei, a fost găsită telegrama prin care un avion care venea de la Londra își anunța întârzierea cu 30 de minute și cerea amânarea decolării cursei de Larnaca pentru a putea prelua 30 de pasageri englezi pentru Cipru. Cum avionul de Larnaca nu mai putea fi întors din drum, și ar fi fost și păcat să fie compromisă o excepțională performanță de punctualitate, a fost găsită soluția preluării englezilor de către un alt avion. Un AN-24 exista, echipaj calificat pentru zbor internațional nu prea. A fost acceptată, în cele din urmă, o derogare pentru doi piloți, dintre care unul era campionul nostru. Li s-a făcut maxim de instructaj și au fost lansați în zbor cu speranța că, vremea fiind excelentă, nu vor avea probleme.

O țară mică, cu piste multe. Într-adevăr, la apropierea de aeroportul cipriot, când aparatele de la bord și comunicarea cu cei de la sol au confirmat că erau în parametrii normali ai aterizării, eroul nostru a zărit pista. Și-a scuipat în palme și s-a concentrat pe ceea ce știa el să facă cel mai bine. În timpul aterizării, copilotul a remarcat ceva de genul: „Frână maximă, căpitane! Ce chestie, e scurtă rău pista. Și ce de elicoptere au ăștia!“. Avionul s-a oprit demn, la doi (2) metri de capătul pistei. Și a fost prompt înconjurat de vehicule militare conduse de soldați cu ochii ieșiți din orbite de stupoare. Aterizaseră pe pista unei baze militare de elicoptere (Dhekelia), cu 13 kilometri mai devreme decât Aeroportul Larnaca. Pilotul român a reușit să aterizeze fără incidente folosind doar 648 de metri din cei 650 ai pistei. Nimeni nu a încercat vreodată să aterizeze pe o pistă mai scurtă de o mie de metri cu un AN-24.

Mai scurtă-mi pare calea, acum, la-ntors acasă. După cum tot nimeni nu reușise vreodată să decoleze de pe o pistă de elicoptere cu un avion de pasageri de calibrul Antonov-ului. TAROM ar fi trebuit să-și retragă aeronava cu care ocupase baza militară (britanică), dar nu știa cum. Au fost luate în calcul mai multe scenarii, între care unul a fost chiar demontarea avionului – fuselaj, aripi etc. – și transportul auto până pe Larnaca. Până la urmă, decizia a fost să se încerce decolarea de pe aceeași pistă. Cum asul aterizărilor nu era și as al decolărilor, la București a fost desemnat un pilot cu experiență solidă pe AN 24, Sergiu Zaharescu, să preia misiunea. Pilotul a zburat în Cipru, a măsurat pista și a revenit la Otopeni. Aici a făcut câteva decolări cu un AN-24 din care s-a scos tot ce se putea demonta din cabina pasagerilor – scaune, bucătărie etc. A constatat că nu îi ajung 650 de metri. S-a întors în Cipru, unde și-a făcut curaj și l-a întrebat pe comandantul bazei militare dacă nu ar putea să niveleze vreo 200 de metri de teren în prelungirea pistei. Dorința i-a fost satisfăcută în 24 de ore. Au scos din avion tot ce se putea scoate, iar kerosen s-a pus doar cât să-i ajungă până la Larnaca. Între timp, subiectul devenise vedetă media internațională, ceea ce a făcut ca la decolare să se strângă lume ca la un miting aeronautic. Ceea ce a reținut toată lumea din acea întâmplare a fost că piloții români – fie că aterizează, fie că decolează – sunt cei mai tari din lume.

Piloții au fost răsplătiți corespunzător de statul român: pilotul care a aterizat a fost retrogradat pentru câteva luni, iar celălalt a fost pus la plată: în Cipru, hotelul la care Zaharescu găsise loc era de mai multe stele decât avea permisiunea TAROM să deconteze, deci diferența a suportat-o el, ca primă.

Mircea Toma

P.S. Le mulțumesc domnilor Nick Furdi și Cornel Marandiuc, care m-au ajutat să-mi împrospătez amintirile.
 
Last edited: