Am zburat combinatia asta anul trecut dar fiind mai interesanta am zis sa scriu primul trip report de pe forum despre ea in locul altora mai 'main-stream'. Fiind o poveste din amintiri s-ar putea sa para mai searbada pe ici pe colo dar luati-o ca un exercitiu de facut mana. Pe altele le voi scrie mai la cald.
Vineri 02:00 MIA 06:40 LIM (I) LA2461 TP:140 Avios: 2,619 + 655 Cabin bonus
Vineri 09:45 LIM 11:20 CUZ (Y) LA2027 TP:20 Avios: 500
Duminica 15:40 CUZ 17:10 LIM (Y) LA2034 TP:20 Avios: 500
Luni 00:45 LIM 07:30 MIA (I) LA2466 TP:140 Avios: 2,619 + 655 Cabin bonus
M-am decis pentru o calatorie Miami - Cusco toamna trecuta (mijloc de octombrie) din mai multe motive:
1. Machu Picchu . Atat eu cat si prietena mea voiam sa il vedem la un moment dat iar aeroportul cel mai apropiat este Cusco. Mijlocul lui Octombrie nu e varf de sezon turistic deci aglomeratie mai putina la intrarea in cetate (credeam eu)
2. Din Miami (unde ma aflam oricum) se poate face in stil city-break intr-un weekend prelungit, preferabil la business daca ai picioare lungi si lucrezi luni dimineata
3. Tier Points: anul meu incepe in septembrie si aveam nevoie de segmente long-haul iar ruta asta are doua (140 TP fiecare in J/I)
4. Cursul dolarului: era mai jos anul trecut si asta facea adunatul de TP in America si mai convenabil: Biletul a fost USD 1,313.00 = EUR 1,109.00 rezulta 3.43 Euro/TP (acceptabil)
Avand toate planetele astea aliniate, am trecut la vanat prin August. SkyScanner avea preturi ok dar inventar redus. Pe site-ul Latam direct totul era deschis si la acelasi pret. Bingo. Singurul mic dezavantaj este ca Latam nu are business class pe rute interne asa ca biletul este mixed class.
Caltoria in sine: Latam trage pe MIA la Concourse J , un terminal mult diferit de D si E de unde zboara American si BA. Cu alta ocazie despre asta, suficient de spus ca in terminalul J limba vorbita de regula este spaniola, exceptia este engleza iar decorul si publicul este extrem de pestrit. Accesul din parcarea Flamingo este rapid dar boarding-pass tiparit de acasa nu merge, trebuie sa te descurci la automat, orice clasa ai zbura. Sau cel putin asa a fost in ziua aia.
Controlul de securitate pe MIA cu fast - track este 2 - 5 minute, fara FT poate fi pana la 15, 20. Concourse J nu face aici exceptie, si asta e bine.
Singurul lounge OneWorld din Concourse J este al Latam si se afla vizavi de cel al StarAlliance/Avianca
Latam VIP Lounge
Access for eligible customers traveling on any oneworld member airline.
Access: Business Class / First Class / Sapphire Tier / Emerald Tier
Location: South Terminal / Concourse J / Near Gate J6 / After Security
Opening Hours: Daily: 04:00 - 01:30
E ceva de umblat pe jos de la security pana la lounge si cand am ajuns noi (1:15 AM) era pe punctul de a inchide. Lounge decent de business class in care la ora aia mai erau ceva gustari, masline si chipsuri, dar si vin rosu de Chile chiar bun. Cand ne-au rugat politicos pe statie sa plecam la gate ca ne pleaca avionul si ei vor acasa ne-am indretat inspre poarta pe care oricum o vedeam de la geam din lounge ca nu misca nimic. Dar, mna, cateodata primesti cat platesti, nimic mai mult.
Exact asa este si business classul Latam Peru/Chile din 767. Aranjare 2-2-2, totul depasit si uzat, 3A era scos din uz pe motiv ca "nu merge".
O recenzie bine scrisa si cu poze multe gasiti de exemplu aici Flight Review: LAN 767-300 Premium Business Class MIA-SCL
Personalul deosebit de amabil a reusit totusi sa schimbe impresia generala de moharat, mai ales ca stiam la ce sa ne asteptam si doream de fapt doar sa fim lasati in pace sa dormim. Asta am si facut: un pisco sour, casti pe urechi si somn pana la Lima asa ca una peste alta ma declar multumit.
Aeroportul din Lima este cum imi imaginez eu Otopeniul, nu am fost pe OTP de 30 de ani dar sper sa gresec in avantajul Bucurestiului . Totul functioneaza dar cumva la limita si la fiecare colt sau schimbare de directie este mai bine sa intrebi decat sa te bazezi doar pe semne. Controlul de frontiera la intarea in Peru este o formalitate de 30 de secunde, faptul ca am coborat printre primii cred insa ca a ajutat aici. Navigatul inspre zona plecari domestice este greoi dar te prinzi pana la urma incotro sa o iei. Lounge-uri la zboruri interne sunt doar doua camarute cu care Latam nu are colaborare, deci orice status ai avea, stai in terminal. Asta iti da ocazia sa observi forfota si tipologiile, lucru interesant cand esti turist deci odata merge. Am descoperit ATMurile si agentia Peru Rail (unde iti poti face check-in-ul pentru trenul de Machu Picchu , da , trebuie asa ceva) nu am gasit cartele SIM, presupun ca intentionat ca sa te poata taxa pentru wi-fi.
Poarta de imbarcare catre CUZ era din cale afara de aglomerata, oameni stand la coada desi inca nu se anuntase imbarcarea, buticari facand afaceri pe telefon in gura mare, ca roman m-am simtit imediat in elementul meu . Ca norocul pe linia de priority nu era nimeni asa ca am putut lua loc pana la imbarcare si am avut privilegiul sa fim primii in autobuz, nu ca a ajutat la ceva. Aeronava era un A320 destul de recent, 30 de inch intre scaune, ok pentru ei ca au toti 1,60. Eu am reusit sa prind randul 12 sau 13 cu extra spatiu de picioare.
Lima: metropola de 27 de milioane de locuitori, aparent toata la rosu.
Zborul pe deasupra Anzilor este extrem de placut, peisajele sunt superbe, scaunele la geam sunt aici cele mai ravnite, chiar si de localnici. Localnici care zboara foarte mult, avionul era plin complet desi intre Lima si Cusco sunt zeci de zboruri zilnic. Incet, incet am inceput sa prind un anume respect pentru cum functioneaza transportul aerian in Peru, o tara totusi foarte saraca.
Servirea la bord a fost tot int-o nota comica, singurii care pareau sa cumpere ceva erau strainii si fiecare tranzactie se incheia cu o chitanta scrisa de mana, cred ca au reusit sa serveasca 10 clienti in 20 de minute. Eu mi-am primit Inca Cola dar nu am reusit sa o si beau, am decis sa raman la pisco sour pe viitor.
Aterizarea in Cusco: stanga si dreapta munti, dedesubt alt oras la rosu. Faptul ca te afli la 3300 m altitudine il realizezi imediat ce cobori din avion, ai de urcat o rampa spre terminal si diferenta de nivel de 10 metri pare una de 50.
La iesirea din terminal te asteapta baietii cu taxiurile private, transportul public nu este recomandat dar, daca alegi bine, ai sofer pe persoana fizica pe toata sederea in Cusco si imprejurimi cu aprox 30 de euro.
La retur, regasesti aeroportul Cusco in acceasi nota haotica in care l-ai lasat, cu sute de oameni la cozi interminabile la check-in deaorece on-line nu merge. Cu one world saphire sau emerald ai insa acces la business class check in (exista desi Latam nu zboara business de acolo) si toul devine mult mai relaxat. In doua minute ai loc la geam, in fata si te poti indrepta spre poarta.
Aici in cazul nostru treaba s-a complicat pentru ca aeronava noastra avea un defect la trenul anterior, nu stiu exact ce dar un nene cu un ciocan imens manevra de zor. Parea simpatic si avea un aer priceput. Vazand totusi ca dupa o ora el tot simpatic si relaxat era dar noi tot nu ne imbarcam, m-am adresat personalului cu rugamintea sa ne mute pe o alta cursa care are sanse sa plece in curand, chiar nu aveam de gand sa ratam conexiunea de Miami din Lima. In 15 minute ne-au facut loc pe alta cursa de Lima din cele vreo 10 Latam din ziua aia, tot la geam, tot in fata. Fara boarding pass, doar cu o hartie de mana. Din nou, respect. Am mers la poarta noua si cei de acolo, zambitori, ne-au zis ca totusi ar fi bine sa ne reluam locurile din cursa initiala deoarece exact in acel moment fusese reparata aeronava. Pare o zapaceala totala dar eu am perceput totul ca un efort deosebit al personalului de la sol de a aduce un serviciu cat mai bun in conditiile date. De acolo totul a mers snur pana la Lima.
La Lima am lasat bagajele de mana la un ghiseu si am facut o escapada de cateva ore in oras, o aventura in sine, cu soferi Uber care vorbesc doar spaniola si raman socati ca te inteleg ce le spui cand vorbesti romaneste sau italiana. Superb.
In sfarsit, inapoi la aeroport, la check-in ca, deh, on-line nu se poate. Iar cozi peste cozi la economy, liber la business, si aici am intalnit prima angajata acra a Latam. Ne-a facut check-in-ul dar insista ca nu este lounge nici la national nici la international si sa o lasam in pace si basta. Bun, nu este, dar citisem pe site la ei ca trebuie sa ne dea vouchere de $20 la fiecare pentru consumatie la restaurant. Intr-un final a vazut ca nu scapa de gura mea si ne-a dat cate unul. Inca o mica victorie, inca cateva pisco sour!
Cand credeam ca, gata, nu mai are ce ciudatenie sa se intample pe aeroportul vietii, la imbarcare, priority sau nu, toata lumea trebuie sa se supuna la un control amanuntit al bagajului de mana si intrebari intrebatoare despre destinatia si scopul vizitei in SUA. La 12 noaptea am luat loc in sfarsit in avion si cred ca e clar ca n-am savurat nimic din servirea de la bord. Bine, in afara de un pisco sour.
Aterizarea in Miami si iar credeam ca, gata, am revenit la apa calda, pana in momentul cand am vazut ca imigrarea in Concourse J este altfel decat la D/E in Miami. Cand vii din America latina, nu tu ghisee automate pentru ESTA (cum am eu), nu tu fast track pentru global entry (cum are prietena mea) ci toata lumea sta la aceleasi cozi, si buimac si cu ochii rosii trebuie sa raspunzi cat de cat convingator la intrebarile granicerului. M-a intrebat de unde vin si mi-au trebuit vreo 20 de secunde sa imi amintesc: Lima! Sau Pisco Sour?
Vineri 02:00 MIA 06:40 LIM (I) LA2461 TP:140 Avios: 2,619 + 655 Cabin bonus
Vineri 09:45 LIM 11:20 CUZ (Y) LA2027 TP:20 Avios: 500
Duminica 15:40 CUZ 17:10 LIM (Y) LA2034 TP:20 Avios: 500
Luni 00:45 LIM 07:30 MIA (I) LA2466 TP:140 Avios: 2,619 + 655 Cabin bonus
M-am decis pentru o calatorie Miami - Cusco toamna trecuta (mijloc de octombrie) din mai multe motive:
1. Machu Picchu . Atat eu cat si prietena mea voiam sa il vedem la un moment dat iar aeroportul cel mai apropiat este Cusco. Mijlocul lui Octombrie nu e varf de sezon turistic deci aglomeratie mai putina la intrarea in cetate (credeam eu)
2. Din Miami (unde ma aflam oricum) se poate face in stil city-break intr-un weekend prelungit, preferabil la business daca ai picioare lungi si lucrezi luni dimineata
3. Tier Points: anul meu incepe in septembrie si aveam nevoie de segmente long-haul iar ruta asta are doua (140 TP fiecare in J/I)
4. Cursul dolarului: era mai jos anul trecut si asta facea adunatul de TP in America si mai convenabil: Biletul a fost USD 1,313.00 = EUR 1,109.00 rezulta 3.43 Euro/TP (acceptabil)
Avand toate planetele astea aliniate, am trecut la vanat prin August. SkyScanner avea preturi ok dar inventar redus. Pe site-ul Latam direct totul era deschis si la acelasi pret. Bingo. Singurul mic dezavantaj este ca Latam nu are business class pe rute interne asa ca biletul este mixed class.
Caltoria in sine: Latam trage pe MIA la Concourse J , un terminal mult diferit de D si E de unde zboara American si BA. Cu alta ocazie despre asta, suficient de spus ca in terminalul J limba vorbita de regula este spaniola, exceptia este engleza iar decorul si publicul este extrem de pestrit. Accesul din parcarea Flamingo este rapid dar boarding-pass tiparit de acasa nu merge, trebuie sa te descurci la automat, orice clasa ai zbura. Sau cel putin asa a fost in ziua aia.
Controlul de securitate pe MIA cu fast - track este 2 - 5 minute, fara FT poate fi pana la 15, 20. Concourse J nu face aici exceptie, si asta e bine.
Singurul lounge OneWorld din Concourse J este al Latam si se afla vizavi de cel al StarAlliance/Avianca
Latam VIP Lounge
Access for eligible customers traveling on any oneworld member airline.
Access: Business Class / First Class / Sapphire Tier / Emerald Tier
Location: South Terminal / Concourse J / Near Gate J6 / After Security
Opening Hours: Daily: 04:00 - 01:30
E ceva de umblat pe jos de la security pana la lounge si cand am ajuns noi (1:15 AM) era pe punctul de a inchide. Lounge decent de business class in care la ora aia mai erau ceva gustari, masline si chipsuri, dar si vin rosu de Chile chiar bun. Cand ne-au rugat politicos pe statie sa plecam la gate ca ne pleaca avionul si ei vor acasa ne-am indretat inspre poarta pe care oricum o vedeam de la geam din lounge ca nu misca nimic. Dar, mna, cateodata primesti cat platesti, nimic mai mult.
Exact asa este si business classul Latam Peru/Chile din 767. Aranjare 2-2-2, totul depasit si uzat, 3A era scos din uz pe motiv ca "nu merge".
O recenzie bine scrisa si cu poze multe gasiti de exemplu aici Flight Review: LAN 767-300 Premium Business Class MIA-SCL
Personalul deosebit de amabil a reusit totusi sa schimbe impresia generala de moharat, mai ales ca stiam la ce sa ne asteptam si doream de fapt doar sa fim lasati in pace sa dormim. Asta am si facut: un pisco sour, casti pe urechi si somn pana la Lima asa ca una peste alta ma declar multumit.
Aeroportul din Lima este cum imi imaginez eu Otopeniul, nu am fost pe OTP de 30 de ani dar sper sa gresec in avantajul Bucurestiului . Totul functioneaza dar cumva la limita si la fiecare colt sau schimbare de directie este mai bine sa intrebi decat sa te bazezi doar pe semne. Controlul de frontiera la intarea in Peru este o formalitate de 30 de secunde, faptul ca am coborat printre primii cred insa ca a ajutat aici. Navigatul inspre zona plecari domestice este greoi dar te prinzi pana la urma incotro sa o iei. Lounge-uri la zboruri interne sunt doar doua camarute cu care Latam nu are colaborare, deci orice status ai avea, stai in terminal. Asta iti da ocazia sa observi forfota si tipologiile, lucru interesant cand esti turist deci odata merge. Am descoperit ATMurile si agentia Peru Rail (unde iti poti face check-in-ul pentru trenul de Machu Picchu , da , trebuie asa ceva) nu am gasit cartele SIM, presupun ca intentionat ca sa te poata taxa pentru wi-fi.
Poarta de imbarcare catre CUZ era din cale afara de aglomerata, oameni stand la coada desi inca nu se anuntase imbarcarea, buticari facand afaceri pe telefon in gura mare, ca roman m-am simtit imediat in elementul meu . Ca norocul pe linia de priority nu era nimeni asa ca am putut lua loc pana la imbarcare si am avut privilegiul sa fim primii in autobuz, nu ca a ajutat la ceva. Aeronava era un A320 destul de recent, 30 de inch intre scaune, ok pentru ei ca au toti 1,60. Eu am reusit sa prind randul 12 sau 13 cu extra spatiu de picioare.
Lima: metropola de 27 de milioane de locuitori, aparent toata la rosu.
Zborul pe deasupra Anzilor este extrem de placut, peisajele sunt superbe, scaunele la geam sunt aici cele mai ravnite, chiar si de localnici. Localnici care zboara foarte mult, avionul era plin complet desi intre Lima si Cusco sunt zeci de zboruri zilnic. Incet, incet am inceput sa prind un anume respect pentru cum functioneaza transportul aerian in Peru, o tara totusi foarte saraca.
Servirea la bord a fost tot int-o nota comica, singurii care pareau sa cumpere ceva erau strainii si fiecare tranzactie se incheia cu o chitanta scrisa de mana, cred ca au reusit sa serveasca 10 clienti in 20 de minute. Eu mi-am primit Inca Cola dar nu am reusit sa o si beau, am decis sa raman la pisco sour pe viitor.
Aterizarea in Cusco: stanga si dreapta munti, dedesubt alt oras la rosu. Faptul ca te afli la 3300 m altitudine il realizezi imediat ce cobori din avion, ai de urcat o rampa spre terminal si diferenta de nivel de 10 metri pare una de 50.
La iesirea din terminal te asteapta baietii cu taxiurile private, transportul public nu este recomandat dar, daca alegi bine, ai sofer pe persoana fizica pe toata sederea in Cusco si imprejurimi cu aprox 30 de euro.
La retur, regasesti aeroportul Cusco in acceasi nota haotica in care l-ai lasat, cu sute de oameni la cozi interminabile la check-in deaorece on-line nu merge. Cu one world saphire sau emerald ai insa acces la business class check in (exista desi Latam nu zboara business de acolo) si toul devine mult mai relaxat. In doua minute ai loc la geam, in fata si te poti indrepta spre poarta.
Aici in cazul nostru treaba s-a complicat pentru ca aeronava noastra avea un defect la trenul anterior, nu stiu exact ce dar un nene cu un ciocan imens manevra de zor. Parea simpatic si avea un aer priceput. Vazand totusi ca dupa o ora el tot simpatic si relaxat era dar noi tot nu ne imbarcam, m-am adresat personalului cu rugamintea sa ne mute pe o alta cursa care are sanse sa plece in curand, chiar nu aveam de gand sa ratam conexiunea de Miami din Lima. In 15 minute ne-au facut loc pe alta cursa de Lima din cele vreo 10 Latam din ziua aia, tot la geam, tot in fata. Fara boarding pass, doar cu o hartie de mana. Din nou, respect. Am mers la poarta noua si cei de acolo, zambitori, ne-au zis ca totusi ar fi bine sa ne reluam locurile din cursa initiala deoarece exact in acel moment fusese reparata aeronava. Pare o zapaceala totala dar eu am perceput totul ca un efort deosebit al personalului de la sol de a aduce un serviciu cat mai bun in conditiile date. De acolo totul a mers snur pana la Lima.
La Lima am lasat bagajele de mana la un ghiseu si am facut o escapada de cateva ore in oras, o aventura in sine, cu soferi Uber care vorbesc doar spaniola si raman socati ca te inteleg ce le spui cand vorbesti romaneste sau italiana. Superb.
In sfarsit, inapoi la aeroport, la check-in ca, deh, on-line nu se poate. Iar cozi peste cozi la economy, liber la business, si aici am intalnit prima angajata acra a Latam. Ne-a facut check-in-ul dar insista ca nu este lounge nici la national nici la international si sa o lasam in pace si basta. Bun, nu este, dar citisem pe site la ei ca trebuie sa ne dea vouchere de $20 la fiecare pentru consumatie la restaurant. Intr-un final a vazut ca nu scapa de gura mea si ne-a dat cate unul. Inca o mica victorie, inca cateva pisco sour!
Cand credeam ca, gata, nu mai are ce ciudatenie sa se intample pe aeroportul vietii, la imbarcare, priority sau nu, toata lumea trebuie sa se supuna la un control amanuntit al bagajului de mana si intrebari intrebatoare despre destinatia si scopul vizitei in SUA. La 12 noaptea am luat loc in sfarsit in avion si cred ca e clar ca n-am savurat nimic din servirea de la bord. Bine, in afara de un pisco sour.
Aterizarea in Miami si iar credeam ca, gata, am revenit la apa calda, pana in momentul cand am vazut ca imigrarea in Concourse J este altfel decat la D/E in Miami. Cand vii din America latina, nu tu ghisee automate pentru ESTA (cum am eu), nu tu fast track pentru global entry (cum are prietena mea) ci toata lumea sta la aceleasi cozi, si buimac si cu ochii rosii trebuie sa raspunzi cat de cat convingator la intrebarile granicerului. M-a intrebat de unde vin si mi-au trebuit vreo 20 de secunde sa imi amintesc: Lima! Sau Pisco Sour?