Reuşesc şi eu într-un final sa mai pun un TR pe forum, şi, sper eu, unul interesant şi puţin mai exotic decât majoritatea.
În ideea de a scoate nasul puţin din Europa şi de a face cunoştinţă cu lumea arabă, am ales Iordania pentru o săptămână la început de aprilie. Primăvara şi toamna sunt cele mai bune perioade pentru vizitat Iordania, vara vremea fiind sufocant de caldă. Multora, la auzul acestei ţări, le vine în minte numele Petra, faimosul oraş antic construit de Nabateeni în jurul secolului 6 î. Hr. Dar Iordania înseamnă mult mai mult de atât, înseamnă o întreagă cultură, un stil de viaţă aparte de cel occidental, peisaje de neuitat, mâncare excelentă şi mai ales, o introducere lină în Islam, care te face să uiţi de numeroasele prejudecăţi dobândite trăind aici în vest.
Vreau să subliniez că Iordania nu este deloc atât de îndepărtată, nici dpdv geografic, nici financiar de noi. Pe zborul TAROM am plătit cam 200 de euro de persoană, durata de zbor este puţin peste două ore (întoarcerea este de obicei cu escală la Beirut, deci creşte la vreo patru ore), iar preţurile la cazare şi de-ale gurii nu se compară cu Europa de Vest. Revin la prejudecăţi: dacă plănuiţi o vacanţă în Iordania, să nu vă sperie, pentru că ar fi mare păcat. Oamenii sunt prietenoşi, nu există beţivi, derbedei, hoţi pe stradă (fiind o ţară islamică). La toate obiectivele turistice există Tourist Police, căreia te poţi plânge pentru orice nu îţi convine ca turist. Aproape toată lumea vorbeşte engleză binişor, cât să te poţi înţelege, de la bătrâni la cerşetori şi chelneri. Prima întrebare este "Where are you from?" iar următoarea sintagmă vine imediat după răspuns: "Welcome to Jordan!". Înainte de o călătorie în Iordania, este obligatoriu să citiţi memoriile Reginei Noor Al Hussein, titlul în engleză este Leap of Faith, iar în română Calea spre credinţă. Este o introducere excelentă şi arată ce poate face o familie regală luminată. Acum, ţara e condusă de Regele Abdullah, fiul lui Hussein.
Am zis ca nu există hoţi. N-o luaţi greşit: există, dar sunt hoţi cinstiţi. Nu te fură pe faţă, ci te fură cinstit, la negociere. Dacă sunteţi obişnuit să negociaţi la orice, de la benzină la cafea şi preţul vizei de intrare în ţară, e OK. Dau două exemple. La schimbul valutar din aeroport, am dat 40EUR, dar am primit în schimb 60JOD (1JOD=1.08EUR), ieşind în câştig cu aproape 20 de euro. Dar, cum în Arabia socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg, la prima benzinărie am fost taxaţi şi am pierdut vreo 8 din cei 20 de euro câştigaţi. Nenea care ne-a umplut rezervorul a băgat mai întâi vreo 30 de litri, s-a oprit, a butonat ceva la pompă, resetând-o, şi a început de la zero. Peste 1 minut, rezervorul era plin, dar pompa afişa doar 3 litri de benzină. Evident că a cerut bani pentru 40 de litri. Apropo, benzina costă cam 0,6JOD/litru.
Traseul a fost după cum urmează. Mai multe detalii despre fiecare loc, pe măsură ce avansăm.
Având atât de multe poze să vă arăt, am să împart trip-reportul pe zile. Sper ca astfel să introduc şi puţin suspans
Ziua 1
Să începem cu prima zi. După un zbor care a decolat de la OTP la miezul nopţii şi a aterizat pe la trei dimineaţa în Amman, ne-am trezit în capitală chiauni, cu noaptea-n cap. Am sărit direct în bazar. Ca în multe ţări sărace, viaţa se desfăşoară în mare parte în stradă. Asta am şi încercat să surprind în următoarele poze.
Vrea cineva o basma?
Atenţie, se cară ... farfurii? Furtunuri de duş?
Miei de Paşti
Un localnic (o poză care-mi place mult)
Pe un deal din centrul oraşului este vechea cetate romană
Cu familia prin oraş
În valea de la est de oraş e aeroportul Marka, cu zboruri regionale şi interne, militare, plus tot felul de bâzâitoare
Se vinde ceai la stradă. Ceaiul e băutura tradiţională arăbească.
Un nene haios care gesticula către maşini. Că tot veni vorba: traficul în Amman este nebun. Nu există treceri de pietoni, benzi de circulaţie şi foarte puţine semafoare. Strada se trece printre maşinile mergând bară la bară cu 30 la oră. Credeţi-mă, e o experienţă.
Amfiteatrul. În prim plan se vede construcţia unei zone pietonale, înverzite, care ar trebui să revitalizeze centrul, acum congestionat de maşini şi comercianţi.
Porumbeii sunt camuflaţi cu deşertul şi destul de slăbănogi
Cineva are magazia pe acoperiş
Ca şi turcii, au sindromul de a-şi afişa steagul pe orice formă de relief mai răsărită
Intrarea la vestigiile romane. Pentru cei care nu ştiau, numele Ammanului din epoca romană şi bizantină era Philadelphia (ca de obicei, americanii au copiat numele)
În jurul vestigiilor romane era invazie de omizi pe trotuar, pe stradă... Nu aveai cum să nu calci pe câteva.
Ceasul solar din curtea interioară a primăriei. Era fix patru şi jumătate (dacă nu mă credeţi, verificaţi în EXIF)
O ultimă vedere către coloanele romane pe înserat
Închei cu o panoramă a oraşului făcută de pe colina romană.
CLICK
Ţineţi aproape pentru episodul 2.
În ideea de a scoate nasul puţin din Europa şi de a face cunoştinţă cu lumea arabă, am ales Iordania pentru o săptămână la început de aprilie. Primăvara şi toamna sunt cele mai bune perioade pentru vizitat Iordania, vara vremea fiind sufocant de caldă. Multora, la auzul acestei ţări, le vine în minte numele Petra, faimosul oraş antic construit de Nabateeni în jurul secolului 6 î. Hr. Dar Iordania înseamnă mult mai mult de atât, înseamnă o întreagă cultură, un stil de viaţă aparte de cel occidental, peisaje de neuitat, mâncare excelentă şi mai ales, o introducere lină în Islam, care te face să uiţi de numeroasele prejudecăţi dobândite trăind aici în vest.
Vreau să subliniez că Iordania nu este deloc atât de îndepărtată, nici dpdv geografic, nici financiar de noi. Pe zborul TAROM am plătit cam 200 de euro de persoană, durata de zbor este puţin peste două ore (întoarcerea este de obicei cu escală la Beirut, deci creşte la vreo patru ore), iar preţurile la cazare şi de-ale gurii nu se compară cu Europa de Vest. Revin la prejudecăţi: dacă plănuiţi o vacanţă în Iordania, să nu vă sperie, pentru că ar fi mare păcat. Oamenii sunt prietenoşi, nu există beţivi, derbedei, hoţi pe stradă (fiind o ţară islamică). La toate obiectivele turistice există Tourist Police, căreia te poţi plânge pentru orice nu îţi convine ca turist. Aproape toată lumea vorbeşte engleză binişor, cât să te poţi înţelege, de la bătrâni la cerşetori şi chelneri. Prima întrebare este "Where are you from?" iar următoarea sintagmă vine imediat după răspuns: "Welcome to Jordan!". Înainte de o călătorie în Iordania, este obligatoriu să citiţi memoriile Reginei Noor Al Hussein, titlul în engleză este Leap of Faith, iar în română Calea spre credinţă. Este o introducere excelentă şi arată ce poate face o familie regală luminată. Acum, ţara e condusă de Regele Abdullah, fiul lui Hussein.
Am zis ca nu există hoţi. N-o luaţi greşit: există, dar sunt hoţi cinstiţi. Nu te fură pe faţă, ci te fură cinstit, la negociere. Dacă sunteţi obişnuit să negociaţi la orice, de la benzină la cafea şi preţul vizei de intrare în ţară, e OK. Dau două exemple. La schimbul valutar din aeroport, am dat 40EUR, dar am primit în schimb 60JOD (1JOD=1.08EUR), ieşind în câştig cu aproape 20 de euro. Dar, cum în Arabia socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg, la prima benzinărie am fost taxaţi şi am pierdut vreo 8 din cei 20 de euro câştigaţi. Nenea care ne-a umplut rezervorul a băgat mai întâi vreo 30 de litri, s-a oprit, a butonat ceva la pompă, resetând-o, şi a început de la zero. Peste 1 minut, rezervorul era plin, dar pompa afişa doar 3 litri de benzină. Evident că a cerut bani pentru 40 de litri. Apropo, benzina costă cam 0,6JOD/litru.
Traseul a fost după cum urmează. Mai multe detalii despre fiecare loc, pe măsură ce avansăm.
Având atât de multe poze să vă arăt, am să împart trip-reportul pe zile. Sper ca astfel să introduc şi puţin suspans
Ziua 1
Să începem cu prima zi. După un zbor care a decolat de la OTP la miezul nopţii şi a aterizat pe la trei dimineaţa în Amman, ne-am trezit în capitală chiauni, cu noaptea-n cap. Am sărit direct în bazar. Ca în multe ţări sărace, viaţa se desfăşoară în mare parte în stradă. Asta am şi încercat să surprind în următoarele poze.
Vrea cineva o basma?
Atenţie, se cară ... farfurii? Furtunuri de duş?
Miei de Paşti
Un localnic (o poză care-mi place mult)
Pe un deal din centrul oraşului este vechea cetate romană
Cu familia prin oraş
În valea de la est de oraş e aeroportul Marka, cu zboruri regionale şi interne, militare, plus tot felul de bâzâitoare
Se vinde ceai la stradă. Ceaiul e băutura tradiţională arăbească.
Un nene haios care gesticula către maşini. Că tot veni vorba: traficul în Amman este nebun. Nu există treceri de pietoni, benzi de circulaţie şi foarte puţine semafoare. Strada se trece printre maşinile mergând bară la bară cu 30 la oră. Credeţi-mă, e o experienţă.
Amfiteatrul. În prim plan se vede construcţia unei zone pietonale, înverzite, care ar trebui să revitalizeze centrul, acum congestionat de maşini şi comercianţi.
Porumbeii sunt camuflaţi cu deşertul şi destul de slăbănogi
Cineva are magazia pe acoperiş
Ca şi turcii, au sindromul de a-şi afişa steagul pe orice formă de relief mai răsărită
Intrarea la vestigiile romane. Pentru cei care nu ştiau, numele Ammanului din epoca romană şi bizantină era Philadelphia (ca de obicei, americanii au copiat numele)
În jurul vestigiilor romane era invazie de omizi pe trotuar, pe stradă... Nu aveai cum să nu calci pe câteva.
Ceasul solar din curtea interioară a primăriei. Era fix patru şi jumătate (dacă nu mă credeţi, verificaţi în EXIF)
O ultimă vedere către coloanele romane pe înserat
Închei cu o panoramă a oraşului făcută de pe colina romană.
CLICK
Ţineţi aproape pentru episodul 2.
![[IMG]](https://meine.flugstatistik.de/image/gac200076.gif)
