Struneste MiG-ul 21 LanceR asa cum putini o fac. Incanta publicul la numeroase airshow-uri din Romania si din strainatate prin evolutiile acrobatice. O discutie cu Comandorul Gheorghe “Gica” Stancu (Baza 86 Aeriana Borcea) este mereu o placere. Mai ales cand este urmata de un zbor acrobatic de pregatire pentru NATO Days Ostrava, zbor la care am asistat live.
Cateva cuvinte despre inceputul carierei
Am inceput sa zbor in 1986 la Scoala Militara de ofiteri de aviatie Aurel Vlaicu de la Bobocu. “Fabrica de piloti”, cum ii spuneam noi. In primul an am facut pregatire teoretica, dupa care in 1987 am inceput sa zburam cu YAK-52, avion cu elice. La inceput am zburat in jur de 20 de ore in primul an, iar apoi am ajuns pana la acrobatie si inalta acrobatie (rasturnare, looping, Immelmann, pendul, vrie). Cea mai frumoasa vrie se face cu YAK-52. In anul urmator am zburat tot cu YAK, circa 17 ore, si am ajuns pana la traiect cu formatia. Mi-a placut la nebunie!
In anul 3 am trecut direct pe L-39, nu am mai zburat pe L-29. Mi s-a parut o aeronava deosebita, o “limuzina”. Puteam sa reglam temperatura, avionul avea sistem RNAV, aparat de ochire, motor cu reacție. Doi ani am zburat cu L-39 si am acumulat 100 de ore, obligatorii pentru a putea trece pe MiG-21. Dupa absolvire am mers la Bacau, unde am facut cursul de trecere pe MiG-21 Fishbed, timp de 3 luni de zile, si apoi am fost repartizat la Regimentul 86 Aviatie Vanatoare Borcea. De 26 de ani zbor aici, pe Borcea. In ultimii 30 de ani am acumulat aproximativ 3000 de ore de zbor, aproape 100 de ore în fiecare an. Am inceput ca locotenent, am ajuns comandor, acum sunt instructor-sef coordonare zbor la Baza 86 Aeriana, adica raspund de pregatirea teoretica si practica a personalului din subordine.
Ce avioane ati pilotat pana acum?
Am zburat pe multe aeronave. Pe langa YAK-52 si L-39 am zburat cu Alphajet, F-15, Harrier, F-16, Panavia Tornado, Eurofighter Typhoon, IAR 330L. Fara indoiala, Typhoon-ul mi s-a parut cel mai impresionant. L-am zburat in 2007 alaturi de un italian si m-a incantat ca avion. Pe locul 2 ar fi Alphajet, a fost primul avion cu care am facut acrobatie completa, cu turajul la 80%. Urmeaza F-15 (cu care am facut si realimentare in aer) si apoi F-16, care are avionica similara MiG-ului 21.
Momente frumoase de care va amintiti cu placere, dar si momente grele.
Cele mai frumoase momente sunt legate de MiG-21 Fishbed. Unul pe care n-am sa-l uit niciodata: o interceptare cu patrula in stratosfera, efectuata pe Borcea, in urma cu 23 de ani. Este senzational sa vezi 4 dare de condens din postura de coechipier nr. 3, sa faci interceptare supersonica la Mach 1.5-1.6 si sa dobori tinta. Toti patru am avut calificativul “foarte bine”. Cap de formatie era Comandorul Comsa, dupa care Paul Areanu, iar eu eram cu nea Vasile Serbanescu, patrula 2. Pe asta n-am sa o uit niciodata! De-a lungul carierei mele am participat la foarte multe mitinguri aeriene, dar cel mai impresionant a fost la Paris, in 2008, de Ziua Nationala a Frantei, cand am zburat deasupra Champs-Elysee alaturi de 70 de avioane si 60 de elicoptere. A fost un moment extraordinar, m-am simtit foarte bine!
Momente dificile? Atunci cand iti pierzi camarazii. Cand am inceput zborul cu MiG-21, pe 9 iulie 1991 am pierdut doi colegi cu dubla (MiG-21 cu doua locuri): nea Florică Trusă si Pintilie. Acestea sunt cele mai grele momente… Un coleg spunea ca un pilot are 2 saci la inceputul carierei: unul plin cu noroc si altul gol cu experienta. Ideal ar fi ca atunci cand se termina sacul cu noroc, cel cu experienta sa fie plin. Personal, cred ca daca nu ai noroc (catusi de putin), te-ai nascut degeaba.
Probleme tehnice cu aeronava sau din cauza conditiilor meteo?
Acum 4 sau 5 ani, la un zbor de noapte am ramas fara sistemul de navigatie si trebuia sa ajung la Borcea. Este vital ca tot timpul sa stii unde esti, dupa care te ajuti de aparatele clasice (busola, ARK) si ajungi pana la urma acasa. Mi s-a mai intamplat prin 2013 cand veneam din Polonia. Am folosit aparatele de rezerva: am prins VOR-ul de la Cluj, pe radial 120, si am zburat 20 de minute pana la verticala CLJ. Apoi NDB-ul de la Campia Turzii si pe pantă si-a revenit sistemul de navigatie. Daca nu ai suficienta experienta pentru asemea cazuri, norocul nu te poate ajuta. O alta intamplare: cand eram locotenent, am ramas fara tuburile Pitot. Se colmatasera din cauza ghetii si am reusit totusi sa ajung la destinatie. Vii dupa turaj si unghiul de tangaj. Atunci am avut si noroc, dar cunoasteam foarte bine procedurile si cazurile speciale. De asemenea, si cunoasterea checklist-ului te ajuta in astfel de situatii.
Ce inseamna zborul pentru Gica Stancu?
Nu concep sa traiesc fara zbor, este alta viata! Acolo sus ma simt cel mai bine, iar sentimentul este greu de descris. Ca sa-l simti cu adevarat, trebuie sa traiesti acele clipe. Ma simt extraordinar acolo sus, simt ca traiesc! Ca si la primul zbor, ma bucur de fiecare secunda petrecuta deasupra norilor. Poate chiar mai acut acum, dupa ani si mii de ore de zbor, decat la inceput. Ma gandesc cu groaza ca va trebui sa renunt la un moment dat. Mai am insa 2-3 ani pana atunci. Iau in calcul si varianta de a continua la Aviatia Civila dupa Aviatia Militara pentru ca, asa cum spuneam, fara zbor ma sufoc.
Ce sacrificii presupune meseria asta si din partea cui?
In ceea ce ma priveste, nu pot vorbi despre sacrificii pentru ca fac din placere ceea ce fac. Vorba cuiva: culmea, mai sunt si platit pentru asta! Familia face sacrificiul. Eu in ultimii ani nu am mai avut timp liber, iar familia a avut de suferit. Am fost plecat la multe cursuri, misiuni, exercitii, iar sotia a fost si cap de formatie și coechipier. A fost greu pentru ea. Deci ea ar trebui intrebata daca au meritat aceste sacrificii sau nu. Fiica noastra are acum 21 de ani, este studenta in anul III la Facultatea de Business si Turism. Sunt mandru de ea pentru ca este la fel de ambitioasa ca mine. Cand incepe un lucru nu se lasa pana nu il termina si daca tot l-a inceput, il face cat poate de bine. Revenind la sotie, stia ce o asteapta. I-am zis unde o duc: mergem intr-o colonie fara cinema, fara teatru, nimic-nimic. Imi amintesc si acum replica sotiei: “Vin dupa tine pana la capatul lumii!” Am stat 14 ani pe Borcea, 7 ani in Fetesti si de 2 ani ne-am mutat in Bucuresti. Acum e timpul meu sa fac sacrificii, cu naveta.
Ce calitati trebuie sa aiba un viitor pilot militar?
In primul rand, o sanatate perfecta. Sunt multe teste complicate pe care trebuie sa le treci la Institutul National de Medicina Aeronautica si Spatiala. Apoi, este nevoie de vointa de fier. De asemenea, trebuie sa inveti foarte multe lucruri. Si nu doar la inceput, ci toata viata, pana cand iesi la pensie. Si cel mai greu este sa faci sacrificii. Pe scurt, doritorii trebuie sa aiba multa rabdare si sa studieze din greu. Trebuie sa se pregateasca pentru ce e mai rau si sa spere la ce este mai bine. Doar asa poti sa rezisti. Este o viata foarte complicata si complexa, trebuie sa raspunzi la multe provocari.
Experienta primului zbor
L-am avut cu YAK-52, la Focsani, undeva prin luna mai 1987. Era un traiect de recunoastere a zonei aerodromului. Prea multe nu am inteles. Fiind prima data, corpul incerca sa se adapteze cu noul mediu. A fost dificil, doar la aterizare mi-am dat seama pe unde sunt. Cam asa a decurs primul zbor. Dupa care a inceput sa apara si placerea zborului, sentimentul acela imposibil de descris despre care vorbeam ceva mai sus.
Evolutiile la airshow-uri. Ce simtiti in timpul lor, dar si dupa aterizare?
Este un sentiment de implinire, rezultat al multor ani de studiu si de exercitii. Tot ce am invatat pana acum se transpune in 10-12 minute de zbor acrobatic. Cu totii ne dorim sa ajungem acolo sus, sa zburam, si de aceea cred ca vin atat de multi oameni la airshow-uri, pentru fascinatia zborului, pentru dependenta pe care o provoaca celor pasionati de aviatie. Iar eu ma bucur ca sunt in stare sa le acord acele clipe de bucurie!
Cum se desfasoara pregatirile pentru un zbor acrobatic la airshow?
Eu fac un program acrobatic pe care il supun aprobarii. In principiu, programul este aproximativ acelasi la airshow-uri, nu sunt modificari radicale. Si asta pentru ca nu este deloc usor sa faci diferite figuri acrobatice cu MiG-ul 21. De exemplu, prin 2010, la airshow-ul de la Otopeni s-a intamplat ca fortajul sa se cupleze foarte greu. In asemenea cazuri, nu prea sunt solutii, singura fiind catapultarea. De aceea am renuntat la aceasta figura. In rest, am un program standard pe care-l respect: rasturnare, looping Immelmann, zborul glisat – care imi este caracteristic, cu salutul V de la “victorie”, aterizarea din rasturnare – destul de complicata, mai ales cu acest avion. Consider ca a face acrobatie aeriana cu MiG-21 este o adevarata arta.
Punctele forte si punctele slabe ale MiG-ului 21 LanceR
Cel mai slab aspect – raportul tractiune/greutate este foarte mic. Alt aspect: incarcarea aripii. Pasionatii de aviatie stiu ca grosimea relativă a aripii este mica. MiG-21 a fost proiectat pentru viteza si inaltime, interceptor de front, nu pentru zbor acrobatic. Punctele bune: are amprenta radar foarte mica, sub 1.2 metri patrati, ceea ce-l face greu de detectat de radar. Asta ne da un avantaj enorm ca sa ne apropiem de inamic si sa-l doboram. Zgomot puternic – impresionant la show-urile aeriene – si forma caracteristica, i-as spune eu de rechin. MiG-ul 21 arata foarte bine in aer. Unii ii spun si “teava”, chiar asa si este: o teava cu doua aripioare mici. Suprafata portanta a unui MiG-21 LanceR este mica, 23 mp. Interceptor de front. Oricum, a fost primul care a depasit Mach 2, cu solutia constructiva a conului in 4 salturi de presiune si cu aripa delta. A avut multe recorduri de viteza si inaltime…
Cum arata o zi la birou pentru pilotul Gica Stancu?
Ziua incepe foarte devreme. Ne trezim pe la 6, la 7 plecam cu microbuzul, la 8 incepem brief-ul de misiune, de la 9 zborul. Facem multa pregatire teoretica, dupa care trecem la zbor. In principiu, doua sau 3 iesiri daca esti instructor. Daca esti mai tanar, se fac cam 3-4 iesiri, in principiu interceptari, lupte aeriene, etc. Ii pregatim pe cei tineri exact pentru misiunea de baza a escadrilei, aceea de Politie Aeriana. Ei zboara mai mult, noi ii asistam, le facem tinte, ii instruim. Cam dupa 7 ore se termina programul de zbor, dupa care mai facem o ora de debriefing. Analizam fiecare etapa a zborului, la fiecare elev, ca sa indreptam lucrurile. Mai adaugam o ora refacerea capacitatii, deci cam 12 ore dureaza zilnic programul nostru. De la 08:00 pana la 20:00, cel mai devreme.
Cum este sa te implici intr-un dogfight?
Noi am facut de multe ori acest lucru si am avut multe victorii in cadrul exercitiilor Primul “meci” de acest gen l-am avut in Turcia in 2004 contra F-4 Phantom Turkish Air Force. L-am luat la tun. Mi-a placut. Fiind prima victorie intr-un dogfight, te bucuri nespus, incepi si tipi acolo sus, zambesti. Te simti foarte bine, esti in culmea fericirii. Am facut dogfight si contra F-16 aici in Romania, prin 2007. Am castigat si atunci dupa ce i-am alergat bine de tot. Evident ca a contat si experienta, orele de pregatire, dar pot sa spun ca am avut si noroc.
Cateva cuvinte despre tranzitia la F-16
Eu nu voi face parte din aceasta tranzitie – cei peste 40 de ani nu vor pilota F-16, deci nu pot sa spun multe lucruri. Eu imi voi incheia cariera pe MiG-ul 21 LanceR. Asa cum v-am spus, am zburat cu F-16 in SUA la Dannelly Airfield, Montgomery. Mi-a placut sa zbor cu el, a fost o experienta interesanta. Avionul este foarte manevrabil. Joystick-ul nu se misca, asemeni altor avioane (Tornado, Eurofighter, F-15), ci pui doar presiune pe stick. Eu consider ca cine zboara cu MiG-21 poate sa zboare cu orice alt tip de avion si ma consider un norocos ca am ajuns sa-mi vad visul implinit!
Multumim Fortelor Aeriene Romane pentru sprijinul acordat in realizarea acestui interviu, in special Generalului de flotila aeriana Catalin Bahneanu, comandor Gelu Miron si locotenent comandor Emil Oancea. La Mihail Kogalniceanu, unde am asistat la zborul acrobatic de pregatire pentru NATO Days Ostrava efectuat de Gica Stancu, dar si la un low-pass in formatie cu trei MiG-uri 21, am vorbit si cu cativa dintre colegii sai, piloti de la Baza 86 Aeriana Borcea: comandor Adrian “Popel” Popescu, comandor Dan “Motanu” Moise, comandor Adrian “Buru” Burnichi, comandor Mihai “Misu” Zamfirescu si comandor Valentin “Dedi” Deditoiu. Cer senin, domnilor!
Text: Teodor Stefan / Foto: Rares Mandu, RM Aviation Photography
VIDEO / MiG-21 LanceR si Gica Stancu evoluand la NATO Days Ostrava.
VIDEO / Aterizarea la Ostrava a celor doua MiG-uri 21 LanceR ROAF.
VIDEO / In evolutie: primul F-16 in livery-ul Fortelor Aeriene Romane.
Continue reading...
Cateva cuvinte despre inceputul carierei
Am inceput sa zbor in 1986 la Scoala Militara de ofiteri de aviatie Aurel Vlaicu de la Bobocu. “Fabrica de piloti”, cum ii spuneam noi. In primul an am facut pregatire teoretica, dupa care in 1987 am inceput sa zburam cu YAK-52, avion cu elice. La inceput am zburat in jur de 20 de ore in primul an, iar apoi am ajuns pana la acrobatie si inalta acrobatie (rasturnare, looping, Immelmann, pendul, vrie). Cea mai frumoasa vrie se face cu YAK-52. In anul urmator am zburat tot cu YAK, circa 17 ore, si am ajuns pana la traiect cu formatia. Mi-a placut la nebunie!
In anul 3 am trecut direct pe L-39, nu am mai zburat pe L-29. Mi s-a parut o aeronava deosebita, o “limuzina”. Puteam sa reglam temperatura, avionul avea sistem RNAV, aparat de ochire, motor cu reacție. Doi ani am zburat cu L-39 si am acumulat 100 de ore, obligatorii pentru a putea trece pe MiG-21. Dupa absolvire am mers la Bacau, unde am facut cursul de trecere pe MiG-21 Fishbed, timp de 3 luni de zile, si apoi am fost repartizat la Regimentul 86 Aviatie Vanatoare Borcea. De 26 de ani zbor aici, pe Borcea. In ultimii 30 de ani am acumulat aproximativ 3000 de ore de zbor, aproape 100 de ore în fiecare an. Am inceput ca locotenent, am ajuns comandor, acum sunt instructor-sef coordonare zbor la Baza 86 Aeriana, adica raspund de pregatirea teoretica si practica a personalului din subordine.
Ce avioane ati pilotat pana acum?
Am zburat pe multe aeronave. Pe langa YAK-52 si L-39 am zburat cu Alphajet, F-15, Harrier, F-16, Panavia Tornado, Eurofighter Typhoon, IAR 330L. Fara indoiala, Typhoon-ul mi s-a parut cel mai impresionant. L-am zburat in 2007 alaturi de un italian si m-a incantat ca avion. Pe locul 2 ar fi Alphajet, a fost primul avion cu care am facut acrobatie completa, cu turajul la 80%. Urmeaza F-15 (cu care am facut si realimentare in aer) si apoi F-16, care are avionica similara MiG-ului 21.
Momente frumoase de care va amintiti cu placere, dar si momente grele.
Cele mai frumoase momente sunt legate de MiG-21 Fishbed. Unul pe care n-am sa-l uit niciodata: o interceptare cu patrula in stratosfera, efectuata pe Borcea, in urma cu 23 de ani. Este senzational sa vezi 4 dare de condens din postura de coechipier nr. 3, sa faci interceptare supersonica la Mach 1.5-1.6 si sa dobori tinta. Toti patru am avut calificativul “foarte bine”. Cap de formatie era Comandorul Comsa, dupa care Paul Areanu, iar eu eram cu nea Vasile Serbanescu, patrula 2. Pe asta n-am sa o uit niciodata! De-a lungul carierei mele am participat la foarte multe mitinguri aeriene, dar cel mai impresionant a fost la Paris, in 2008, de Ziua Nationala a Frantei, cand am zburat deasupra Champs-Elysee alaturi de 70 de avioane si 60 de elicoptere. A fost un moment extraordinar, m-am simtit foarte bine!
Momente dificile? Atunci cand iti pierzi camarazii. Cand am inceput zborul cu MiG-21, pe 9 iulie 1991 am pierdut doi colegi cu dubla (MiG-21 cu doua locuri): nea Florică Trusă si Pintilie. Acestea sunt cele mai grele momente… Un coleg spunea ca un pilot are 2 saci la inceputul carierei: unul plin cu noroc si altul gol cu experienta. Ideal ar fi ca atunci cand se termina sacul cu noroc, cel cu experienta sa fie plin. Personal, cred ca daca nu ai noroc (catusi de putin), te-ai nascut degeaba.
Probleme tehnice cu aeronava sau din cauza conditiilor meteo?
Acum 4 sau 5 ani, la un zbor de noapte am ramas fara sistemul de navigatie si trebuia sa ajung la Borcea. Este vital ca tot timpul sa stii unde esti, dupa care te ajuti de aparatele clasice (busola, ARK) si ajungi pana la urma acasa. Mi s-a mai intamplat prin 2013 cand veneam din Polonia. Am folosit aparatele de rezerva: am prins VOR-ul de la Cluj, pe radial 120, si am zburat 20 de minute pana la verticala CLJ. Apoi NDB-ul de la Campia Turzii si pe pantă si-a revenit sistemul de navigatie. Daca nu ai suficienta experienta pentru asemea cazuri, norocul nu te poate ajuta. O alta intamplare: cand eram locotenent, am ramas fara tuburile Pitot. Se colmatasera din cauza ghetii si am reusit totusi sa ajung la destinatie. Vii dupa turaj si unghiul de tangaj. Atunci am avut si noroc, dar cunoasteam foarte bine procedurile si cazurile speciale. De asemenea, si cunoasterea checklist-ului te ajuta in astfel de situatii.
Ce inseamna zborul pentru Gica Stancu?
Nu concep sa traiesc fara zbor, este alta viata! Acolo sus ma simt cel mai bine, iar sentimentul este greu de descris. Ca sa-l simti cu adevarat, trebuie sa traiesti acele clipe. Ma simt extraordinar acolo sus, simt ca traiesc! Ca si la primul zbor, ma bucur de fiecare secunda petrecuta deasupra norilor. Poate chiar mai acut acum, dupa ani si mii de ore de zbor, decat la inceput. Ma gandesc cu groaza ca va trebui sa renunt la un moment dat. Mai am insa 2-3 ani pana atunci. Iau in calcul si varianta de a continua la Aviatia Civila dupa Aviatia Militara pentru ca, asa cum spuneam, fara zbor ma sufoc.
Ce sacrificii presupune meseria asta si din partea cui?
In ceea ce ma priveste, nu pot vorbi despre sacrificii pentru ca fac din placere ceea ce fac. Vorba cuiva: culmea, mai sunt si platit pentru asta! Familia face sacrificiul. Eu in ultimii ani nu am mai avut timp liber, iar familia a avut de suferit. Am fost plecat la multe cursuri, misiuni, exercitii, iar sotia a fost si cap de formatie și coechipier. A fost greu pentru ea. Deci ea ar trebui intrebata daca au meritat aceste sacrificii sau nu. Fiica noastra are acum 21 de ani, este studenta in anul III la Facultatea de Business si Turism. Sunt mandru de ea pentru ca este la fel de ambitioasa ca mine. Cand incepe un lucru nu se lasa pana nu il termina si daca tot l-a inceput, il face cat poate de bine. Revenind la sotie, stia ce o asteapta. I-am zis unde o duc: mergem intr-o colonie fara cinema, fara teatru, nimic-nimic. Imi amintesc si acum replica sotiei: “Vin dupa tine pana la capatul lumii!” Am stat 14 ani pe Borcea, 7 ani in Fetesti si de 2 ani ne-am mutat in Bucuresti. Acum e timpul meu sa fac sacrificii, cu naveta.
Ce calitati trebuie sa aiba un viitor pilot militar?
In primul rand, o sanatate perfecta. Sunt multe teste complicate pe care trebuie sa le treci la Institutul National de Medicina Aeronautica si Spatiala. Apoi, este nevoie de vointa de fier. De asemenea, trebuie sa inveti foarte multe lucruri. Si nu doar la inceput, ci toata viata, pana cand iesi la pensie. Si cel mai greu este sa faci sacrificii. Pe scurt, doritorii trebuie sa aiba multa rabdare si sa studieze din greu. Trebuie sa se pregateasca pentru ce e mai rau si sa spere la ce este mai bine. Doar asa poti sa rezisti. Este o viata foarte complicata si complexa, trebuie sa raspunzi la multe provocari.
Experienta primului zbor
L-am avut cu YAK-52, la Focsani, undeva prin luna mai 1987. Era un traiect de recunoastere a zonei aerodromului. Prea multe nu am inteles. Fiind prima data, corpul incerca sa se adapteze cu noul mediu. A fost dificil, doar la aterizare mi-am dat seama pe unde sunt. Cam asa a decurs primul zbor. Dupa care a inceput sa apara si placerea zborului, sentimentul acela imposibil de descris despre care vorbeam ceva mai sus.
Evolutiile la airshow-uri. Ce simtiti in timpul lor, dar si dupa aterizare?
Este un sentiment de implinire, rezultat al multor ani de studiu si de exercitii. Tot ce am invatat pana acum se transpune in 10-12 minute de zbor acrobatic. Cu totii ne dorim sa ajungem acolo sus, sa zburam, si de aceea cred ca vin atat de multi oameni la airshow-uri, pentru fascinatia zborului, pentru dependenta pe care o provoaca celor pasionati de aviatie. Iar eu ma bucur ca sunt in stare sa le acord acele clipe de bucurie!
Cum se desfasoara pregatirile pentru un zbor acrobatic la airshow?
Eu fac un program acrobatic pe care il supun aprobarii. In principiu, programul este aproximativ acelasi la airshow-uri, nu sunt modificari radicale. Si asta pentru ca nu este deloc usor sa faci diferite figuri acrobatice cu MiG-ul 21. De exemplu, prin 2010, la airshow-ul de la Otopeni s-a intamplat ca fortajul sa se cupleze foarte greu. In asemenea cazuri, nu prea sunt solutii, singura fiind catapultarea. De aceea am renuntat la aceasta figura. In rest, am un program standard pe care-l respect: rasturnare, looping Immelmann, zborul glisat – care imi este caracteristic, cu salutul V de la “victorie”, aterizarea din rasturnare – destul de complicata, mai ales cu acest avion. Consider ca a face acrobatie aeriana cu MiG-21 este o adevarata arta.
Punctele forte si punctele slabe ale MiG-ului 21 LanceR
Cel mai slab aspect – raportul tractiune/greutate este foarte mic. Alt aspect: incarcarea aripii. Pasionatii de aviatie stiu ca grosimea relativă a aripii este mica. MiG-21 a fost proiectat pentru viteza si inaltime, interceptor de front, nu pentru zbor acrobatic. Punctele bune: are amprenta radar foarte mica, sub 1.2 metri patrati, ceea ce-l face greu de detectat de radar. Asta ne da un avantaj enorm ca sa ne apropiem de inamic si sa-l doboram. Zgomot puternic – impresionant la show-urile aeriene – si forma caracteristica, i-as spune eu de rechin. MiG-ul 21 arata foarte bine in aer. Unii ii spun si “teava”, chiar asa si este: o teava cu doua aripioare mici. Suprafata portanta a unui MiG-21 LanceR este mica, 23 mp. Interceptor de front. Oricum, a fost primul care a depasit Mach 2, cu solutia constructiva a conului in 4 salturi de presiune si cu aripa delta. A avut multe recorduri de viteza si inaltime…
Cum arata o zi la birou pentru pilotul Gica Stancu?
Ziua incepe foarte devreme. Ne trezim pe la 6, la 7 plecam cu microbuzul, la 8 incepem brief-ul de misiune, de la 9 zborul. Facem multa pregatire teoretica, dupa care trecem la zbor. In principiu, doua sau 3 iesiri daca esti instructor. Daca esti mai tanar, se fac cam 3-4 iesiri, in principiu interceptari, lupte aeriene, etc. Ii pregatim pe cei tineri exact pentru misiunea de baza a escadrilei, aceea de Politie Aeriana. Ei zboara mai mult, noi ii asistam, le facem tinte, ii instruim. Cam dupa 7 ore se termina programul de zbor, dupa care mai facem o ora de debriefing. Analizam fiecare etapa a zborului, la fiecare elev, ca sa indreptam lucrurile. Mai adaugam o ora refacerea capacitatii, deci cam 12 ore dureaza zilnic programul nostru. De la 08:00 pana la 20:00, cel mai devreme.
Cum este sa te implici intr-un dogfight?
Noi am facut de multe ori acest lucru si am avut multe victorii in cadrul exercitiilor Primul “meci” de acest gen l-am avut in Turcia in 2004 contra F-4 Phantom Turkish Air Force. L-am luat la tun. Mi-a placut. Fiind prima victorie intr-un dogfight, te bucuri nespus, incepi si tipi acolo sus, zambesti. Te simti foarte bine, esti in culmea fericirii. Am facut dogfight si contra F-16 aici in Romania, prin 2007. Am castigat si atunci dupa ce i-am alergat bine de tot. Evident ca a contat si experienta, orele de pregatire, dar pot sa spun ca am avut si noroc.
Cateva cuvinte despre tranzitia la F-16
Eu nu voi face parte din aceasta tranzitie – cei peste 40 de ani nu vor pilota F-16, deci nu pot sa spun multe lucruri. Eu imi voi incheia cariera pe MiG-ul 21 LanceR. Asa cum v-am spus, am zburat cu F-16 in SUA la Dannelly Airfield, Montgomery. Mi-a placut sa zbor cu el, a fost o experienta interesanta. Avionul este foarte manevrabil. Joystick-ul nu se misca, asemeni altor avioane (Tornado, Eurofighter, F-15), ci pui doar presiune pe stick. Eu consider ca cine zboara cu MiG-21 poate sa zboare cu orice alt tip de avion si ma consider un norocos ca am ajuns sa-mi vad visul implinit!
Multumim Fortelor Aeriene Romane pentru sprijinul acordat in realizarea acestui interviu, in special Generalului de flotila aeriana Catalin Bahneanu, comandor Gelu Miron si locotenent comandor Emil Oancea. La Mihail Kogalniceanu, unde am asistat la zborul acrobatic de pregatire pentru NATO Days Ostrava efectuat de Gica Stancu, dar si la un low-pass in formatie cu trei MiG-uri 21, am vorbit si cu cativa dintre colegii sai, piloti de la Baza 86 Aeriana Borcea: comandor Adrian “Popel” Popescu, comandor Dan “Motanu” Moise, comandor Adrian “Buru” Burnichi, comandor Mihai “Misu” Zamfirescu si comandor Valentin “Dedi” Deditoiu. Cer senin, domnilor!
Text: Teodor Stefan / Foto: Rares Mandu, RM Aviation Photography
VIDEO / MiG-21 LanceR si Gica Stancu evoluand la NATO Days Ostrava.
VIDEO / Aterizarea la Ostrava a celor doua MiG-uri 21 LanceR ROAF.
VIDEO / In evolutie: primul F-16 in livery-ul Fortelor Aeriene Romane.
Continue reading...